Cred că trebuie să postezi mai des

Lol, nici mie nu-mi vine să cred ce zic

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Știu că e greu, dar internetul are nevoie de tine

Peeps, we need to get serious about our internet.

Există o statistică pe care o tot amânăm s-o acceptăm serios: în 2024, pentru prima oară în ultimul deceniu, traficul generat de boți a depășit traficul uman pe internet. 51% din activitatea online nu e de la oameni. E de la mașini care imită oameni. Și procentul crește.

Jumătate din ce citești, din ce “apreciezi”, din ce se “viralizează” nu e produs de cineva. E produs de ceva.

Asta nu e o teorie conspiraționistă. E în raportul Imperva din 2025, în datele HUMAN Security, în research-ul publicat în Nature în martie 2025. Dead Internet Theory a trecut de la forum de nișă la concluzii de companie Fortune 500.

“Prietenul nostru” Sam Altman însuși a recunoscut-o pe X în septembrie 2025: „I never took the dead internet theory that seriously but it seems like there are really a lot of LLM-run twitter accounts now.” Ceea ce, din partea unui om care a construit LLM-uri, e o formă particulară de inocență.

Ce fac boții, concret

Uite bine, dar spre deosebire de noi, ei nu stau. Dacă luăm un subiect oarecare la rost, ei pot crea iluzia de consens: dacă un hashtag sau un punct de vedere apare ca fiind trending, ei generează impresia că toată lumea discută despre subiectul respectiv sau că o poziție extremă are susținere mai largă decât în realitate.

Cyabra a analizat mii de profiluri legate de narațiuni false apărute în 48 de ore după atentatul din 2024 asupra lui Trump: 45% dintre ele erau boți, conturi fake menite să răspândească dezinformare, ajungând la potențial 595 de milioane de oameni.

595 de milioane de oameni. Atinși de o minciună. Amplificată de roboți. Într-o zi și jumătate. După care s-au dus și l-au ales pe cu bună știință pe omul care azi ne-a băgat într-o criză economică & energetică. Și care și-a bătut și omorât sistematic oamenii din țară. Dar, cum se spune, minciuna are picioare scurte.

Și nu e vorba doar de politică americană. Același mecanism rulează pe orice subiect suficient de polarizant. Vaccinuri, energie, imigrație, alegeri. Și, cum bine știm deja, și pe teme de știință. Comentariile de la aterizarea pe Lună nu se scriau singure.

The thing is: trebuie mai mult ca oricând să conștientizăm că internetul, dar mai ales social media, au devenit terenuri fertile pentru propagandă și război hibrid. Trebuie să înțelegem că “nu e treaba mea” nu mai există în contextul actual.

Activitatea ta în social este foarte importantă. Me not even joking. De la conținutul cu care interacționezi, până la cui dai follow, la ce dai “not interested”, la ce stai să vizionezi până la capăt, la ce dai share sau save. Toate acțiunile tale din social media sunt tracked. Sunt urmărite și pe baza acestor semnale, cum le spun băieții, ți se construiește ție feed-ul.

Basically, orice acțiune a ta contează. Contează in the way your internet is shaped și ce anume ajunge, eventually, viral sau nu.

Știu că e greu…

Există o simetrie inconfortabilă în ecuația asta. Boții postează constant. Specialiștii adevărați, gen medicii, inginerii, profesorii, jurnaliștii, cercetătorii mai mult tac. Și pentru că lucrez direct cu unele categorii din cele menționate, știți care e adesea discursul lor când îi rog să dezbatem un subiect de internet ca să facem conținut?

Dar astea sunt niște prostii. Cum să te întrebi așa ceva? Cum să nu știi? Iartă-mă, dar eu nu mă pot maimuțări pentru TikTok. Sincer, sunt niște prostii…

Și asta ar fi una din problemele acestor specialiști. Că prostiile astea de care ei zic că n-au timp și nu vor să le dezbată, permite unor oameni ca cei menționați anterior, să creadă că omul nu a pășit pe lună niciodată. Și să dea apă la moară oamenilor care controlează ferme de boți să sporească această narativă mai departe.

Suntem o țară puternic sub-dezvoltată intelectual. Și-am fost decent spunând asta. Analfabetismul funcțional, programa școlară slab actualizată, precum și lipsa investiției în educație ne pun în ipostaza ca noi să facem overtime în spațiile intens populate ca să educăm.

Din păcate, aceste prostii i-au dus pe americani la Donald Trump și pe noi, eventually, la partidul AUR.

Și înțeleg că reacțiile astea vin din oboseală, din dezgust față de platforme, din lipsa de timp, din senzația că oricum nu contează. DAR…

Contează. Mai mult ca oricând.

Cercetătorii de la Carnegie Endowment subliniază că cele mai eficiente intervenții contra dezinformării nu sunt cele tehnice, ci cele care revigorează prezența umană autentică în spațiul public online și îmbunătățesc media literacy.

Un medic care explică cum funcționează un vaccin nu bate un bot în reach pe termen scurt. Dar pe termen lung, vocea consistentă, credibilă, umană, câștigă. Harvard Misinformation Review arată că digital literacy îmbunătățește semnificativ capacitatea oamenilor de a distinge adevărul de fake news, dar cineva trebuie să fie acolo să producă alternativa.

Nu ești obligat să postezi. Dar dacă știi ceva și taci, cineva care nu știe nimic vorbește în locul tău.

Feedul tău e un teren antrenat de tine

Cum am spus, algoritmii de social media funcționează pe bază de semnale. De aceea, tot ce faci tu în social e urmărit și e extrem de important pentru ca algoritmul să te citească.

Există metode să train your algorithm pe baza semnalelor. Să fii selectiv și să-l înveți prin acțiunile tale ce vrei să vezi mai mult pe viitor. De unde. Și cum. Poți ieși din bula algoritmică și cu newsletters, scrise de oameni apreciați pentru expertiza lor, care-ți oferă doza informațională necesară direct în inbox, fără să negociezi cu niciun algoritm.

Dar overall, cred tot mai tare că izolarea nu mai e de bun augur. Algoritmii de recomandare nu sunt neutri, dar nici imuabili, ei răspund la semnale. Ce oprești din scroll. Ce citești până la capăt.

Internetul pe care îl ai e internetul pe care l-ai construit prin atenție și cu timpul tău. Prioritizează oamenii în care ai încredere, prietenii, nu evita să dai not interested, hide sau să faci spam reporting. E important.

E momentul să postăm, din nou

Cred că e momentul să ieșim din liniștea noastră interioară și să acționăm cât mai des înspre binele comun. Unde cel comun îl include și pe cel personal. De la algorithm train, feed selection, information selection, și până la postări în sine. E momentul să vorbim, din nou, ca-n trecut, despre experiențele noastre. Despre expertiza pe care o avem într-o nișă anume.

De ce? Pentru că altfel the future is bleak. Boții, AI slopul, teoriile conspirației, toate astea ne vor asalta în așa hal încât nu vom mai dori să avem de-a face cu internetul at all. Și asta nu înseamnă că trebuie să ne expunem total sau să rămânem ancorați în social 24/24, să fim ceea ce în 2021 se numea chronically online.

Trebuie să existe în continuare limite, baraje de protecție și filtrare. Recomand în continuare să ne bucurăm de lumea exterioară, de concerte, de teatru, de cărți, de hiking, de sport, whatever floats your boat. Dar să vorbim despre asta pe internet. Să transformăm internetul într-un spațiu mai echilibrat.

Sigur, poate că actualele platforme de social nu te mai inspiră la asta, dar uite, se apropie lansarea eYou sau a W Social. Poate acolo e momentul unui reset, mai ales că algoritmii și modul de funcționează prioritizează transparența și autenticitatea.

Oh & btw, sunt modele care funcționează deja. Anthony Fantano, care își folosește platforma să atace algoritmii ce se hrănesc pe negative content la adresa diferitelor trupe. Aluziva, care-și folosește platforma să vorbească despre drepturile femeii. Oameni care au ales să nu tacă și care, prin simpla lor prezență, au schimbat ceva în feedul celor care-i urmăresc.

There is a lot you can do. Asta e tot ce vreau să zic.

Așa să vă arate internetul

Industria artistică din #RO nu doarme

Genul de performance art care a avut loc la începutul lunii pe Victoriei nu e nimic nou. Dar, cum se întâmplă rar la noi, mereu generează discuții. Ah, și dincolo de asta, demonstrează fidel teoria mea: wanna go big on the internet? Start offline.

Oamenii, deodată cu conturile lor sociale și telefoanele lor, au devenit basically niște video cameras ready oricând să capteze ce mișcă și e într-o oarecare măsură ciudat pentru cultura lor. Iar cum noi am avut dintotdeauna (thanks, comunism) acest spirit de “nu mă bag, nu mă privește, nu mă interesează”, but at the heart we were DYING to find out, genul ăsta de performance-uri artistice depășesc rapid norma de awareness.

Adică ne place să invadăm privacy-ul oricui ne permite asta.

Bianca Tilici e o artistă de 25 de ani, cunoscută publicului din colaborări cu Liviu Teodorescu, Fly Project sau Radu Ștefan Bănică. Ea a acceptat un concept propus de echipa ei (Roton): să stea închisă 24 de ore într-o vitrină sigilată pe Calea Victoriei, să compună muzică live, să doarmă acolo, să mănânce acolo, totul în văzul trecătorilor și al unui stream care rula non-stop online (lol, ofc).

Proiectul s-a chemat Keep Fighting și a venit cu o componentă simbolică la pachet: camera era “sigilată” astfel încât nivelul de oxigen să scadă de fiecare dată când artista își pierdea concentrarea și să crească când revenea la creație, chipurile o metaforă pentru ideea că distragerile au consecințe.

Ce mi s-a părut de-a dreptul penal a fost felul cum s-au reportat românii la acest performance, prin comparație, de exemplu cu cel făcut de Dăruiește Viață, la Galeria Dalles (if you remember). Mulți trecători au bătut în geam, au încercat să o atragă sau să o trezească, replicând exact realitatea digitală în care atenția ne este fragmentată constant de notificări, feed-uri și cereri permanente de “prezență” online. Oamenii au observat un experiment despre atenție și au demonstrat, pe loc, că n-au niciuna. Ironia e completă și gratuită.

Proiectul a atras peste un milion de oameni online și peste 100.000 trecuți fizic prin fața spațiului, cel puțin așa spune comunicatul de presă. Ceea ce ridică întrebarea mai interesantă decât performance-ul în sine: de ce avem nevoie să vedem pe cineva muncind, în timp real, în public, pentru ca treaba asta să pară valoroasă? De ce procesul creativ are nevoie de vitrină ca să existe? De ce e nevoie de un stream 24/24 ca să demonstrăm faptul că atenția noastră e fragmentată? Sau că suntem chronically online?

Mă rog, răspunsul lui Roton și al artistei e kinda simplu: să vindem. Că doar s-a lansat o piesă nouă, right?

Concluzionând, internetul nostru nu e distrus de algoritmi sau de boți singuri. E distrus și de noi, care am confundat spectacolul cu substanța și disponibilitatea cu prezența.

Niște linkuri

Dacă nu știți ce să mai citiți și vreți o carte hardcore, care o să vă treacă prin absolut toate emoțiile posibile, recomand “The River is Waiting” a lui Wally Lamb, scrisă cu o grijă pentru logică și detalii sfâșietoare.

Creatorul de conținut Mark Goldbridge, recunoscut pentru canalul său de YouTube “That’s Football” lovește din nou: după ce a obținut drepturile de live commentary & match watchalong pentru Bundesliga (doar în UK), acum a reușit să vândă pentru multe milioane cele două canale ale sale casei de producție ce aparține fostului fotbalist Garry Neville.

Un articol util despre tactica CEO-ilor de AI de a vinde produsele lor prin frică, panică și disperare.

Speaking of what you can do, raportul de transparență UE al TikTok legat de eliminarea discursului de ură indică faptul că 88,7% din conținutul raportat de utilizatori e revizuit în 24h, iar 96,3% e direct șters de TikTok dinainte de raportare.