Suntem răi #peinterneti?

A devenit social media un spațiu toxic? Uite un studiu

Lucrez cu social media din 2008. De pe vremea când eram blogger. Mi-aduc aminte, taică, cum era pe atunci și zâmbesc tâmp când mă gândesc cât de mesmerized eram la noutatea Facebook. La acel incipit inofensiv. La acel tagline stil Nokia, de connecting people all over the world.

La Zuckerberg ca acest antreprenor tânăr, rebel, venit aici să facă universul un loc mai bun.

Erau niște vremuri bune, inocente, în care nu toată lumea apucase să pătrundă pe Facebook. Unii rămăseseră blocați în Hi5, alții pe forumuri, dar foarte mulți dintre ei pe nicăieri. Social media era la început, nu aveam nici educație, era ca un foreign ground pentru mulți, unde thinkingul majoritar era cum să vorbesc cu străini pe internet? u crazy?

Fast forward some 16 years și cineva îți spune acum într-un comentariu “skodar cotețar”, deși tu ai un nume și o familie. Allegedly.

Cât despre Zucky, cred că am văzut o memă bună recent care rezumă extraordinar de bine lucrurile cu oamenii ăștia tech-billionaires, dar pe care n-o mai găsesc. În orice caz, era o imagine cu 4 cadrane unde îi aveam pe toți marii bilionari tech: Zucky, Bezos, Musk și încă cineva. Și textul spunea ceva de genul că n-am să pricep niciodată de ce din momentul când ai bani, devii un demon al societății.

Sigur, grosso modo pe acolo. Era mult mai funny spus și în engleză suna mult mai bine.

Ideea e că internetul și-a pierdut mult din inocența aia din incipit. Era și normal, toți creștem. Toți, când suntem mici, suntem frumoși vai steaua noastră, cu toată lumea care ne apucă de obraji și fac diferite schimonoseli la noi. Așa era și netul. Demure, cutesy.

Numai că algoritmii s-au schimbat. Internetul s-a populat în așa fel încât 95,6% din populația țării noastre folosește social media.

Suntem mult mai mulți online, iar pe Facebook ne găsim aproape pe toți. Algoritmii s-au schimbat. Nu mai dictează ordinea după cine urmărim și după rețeaua de prieteni pe care ne-am făcut-o. Ci mai degrabă după interese.

Acele celebre echo-chambers despre care vorbeam acu câțiva ani au devenit multimedia interest dungeons. Și fiecare e cu dungeon-ul lui. Primim acolo, în absolut toate formatele posibile, conținut exact pe ceea ce algoritmul crede că ne interesează, după interacțiunile noastre. Și de multe ori dă chix, dar n-o face suficient de mult încât să nu ne plaseze într-o bulă numai a noastră din care cu greu putem ieși. Basically kinda our own doing (that’s the thinking).

Fie că vorbim de o bulă de dreapta politică, presărată cu pisici și citate naționaliste. Sau de stânga, cu drepturi LGBTQA+, dar și foarte mult comunism.

Și asta a dus la foarte multe reacții negative. Foarte multe comentarii provocatoare. Scandaluri acolo unde miza era extrem de mică. Fake news. Conspirații. Ce să mai…

In the end, mi-am pus întrebarea: oare nu suntem mai răi unii cu alții pe net?