N-am mai experimentat până acum un concediu de 2 săptămâni. Dar tot pot să spun cu mâna pe inimă că n-am înțeles nimic. Și că am clipit de două ori și s-a dus. Și că pleci în concediu cunoscând o lume și te întorci la alta complet nouă.
Prieteni cu munci de birou, ați pățit? Sunt singurul?
E practic circularea stresului în natură. Și a providenței. Și a free market. Late stage capitalism. Keywords, keywords, keywords. Am înțeles că se practică.
Dar mi-a fost și de folos concediul ăsta la ceva: să conștientizez pe propria piele, în clar, că lumea în care trăim nu mai cea cu care am crescut. Cu care am fost obișnuiți. Și dacă nu ne adaptăm, s-ar putea să devenim brusc irelevanți și lăsați la urmă. Și în lumea asta în care trăim azi, să fii lăsat la urmă nu e ok, trust me. Din niciun punct de vedere.
Let me put it this way…
Dacă schimbările climatice ne arată că nu mai putem construi, trăi, acționa așa cum o făceam până acum, iar statele au nevoie de o strategie energetică tot mai bine adaptată la noile condiții, nici internetul și comportamentul nostru pe el nu mai e ce-a fost odată.
Bine, nici Vama, nici politica, nici presa etc.
Însă cât timp am stat parcat luna asta și mi-am redus la 2h / săptămână screen time-ul, n-am putut să nu încep să mă gândesc tot mai tare la ce strategii ar trebui să abordăm ca să ne diferențiem de AI. Nu de alta, dar fiind înconjurat de oameni care au treabă cu AI-ul, am apucat să aud tot soiul de grozăvii, de la research la implementare, la pur și simplu, relație?
Pe urmă am stat să mă gândesc dacă ar trebui să existe vreo figură a statului care să ne vorbească despre o strategie de educare, protecție și adaptare la AI. Dar m-am uitat pe statistici. Știți care este rata de adopție a AI-ului în România? 25%. Doar 25% dintre români folosesc AI. Este acest procent suficient de mare pentru a fi pe agenda publică? Aparent, nu prea.
M-am apucat să citesc despre AI, că doar ce să și faci într-un concediu. Iar prin citirile mele am ajuns la Mihnea Măruță, care n-a găsit răspuns decât la vreo 39 de întrebări despre subiectul în cauză, într-un discurs epic susținut la Ateneu. Recomand să citiți.
Eu? Eu n-am găsit decât o serie de învățăminte pe care le iau cu mine și care se modifică, constant. Iar, cu permisiunea voastră, în relație cu comunicarea și internetul, le las aici (că doar nu m-a întrebat nimeni):
Inteligența artificială nu pleacă nicăieri. The level of investment și dezvoltare ce stau la baza ei au depășit cu mult momentul în care să ne întrebăm if this will go off or not. Trenul a plecat. Get used to it.
Inteligența artificială utilizează niște puteri computaționale (fur cuvântul, cu același înțeles, de la Mihnea Măruță) uriașe. Atât de mari încât nici nu știm cum ajunge la răspunsul final. Mai departe, asta face scary toată mașinăria și, în final, pe noi mici.
Inteligența artificială are toate șansele ca in our lifetime să preia controlul.
Inteligența artificială este văzută cu ochi răi pentru că arată incapacitatea noastră de a le cunoaște pe toate și de a fi buni la toate. Basically, we are in denial și cu cât rămânem mai mult în acest denial, cu atât vom fi asimilați de noua tehnologie.
Nu există un moment mai bun decât acum să înveți ce poate face bucata de inteligență artificială cu care azi dialogăm constant: agentul. Pentru că da, inteligența artificială nu-i doar despre agenți, ci și multe alte interfețe pe care urmează să le cunoaștem mai bine în viitorul apropiat. Gen roboții ăia pe care azi îi vezi că se împiedică și cad prin TikTok-uri.
Viitorul va fi și despre cine știe să lucreze cu AI-ul astfel încât să livreze niște produse flawless. Atât în comunicare, cât și-n design, artă, film etc. Adică să folosești acest tool ca pe o extensie a creativității tale. Și las aici un exemplu făcut cu AI de la zero.
Conscious AI usage va deveni un motto, așa cum vorbim astăzi despre reciclare. Iar asta se va traduce în know-how. Cum utilizezi AI-ul în așa fel încât să nu-ți mănânci tokenii și natura s-o seci de apă.
Inteligența artificială are acest efect de drog: cu cât o folosești mai mult, fără să-ți dai seama, te stoarce de antrenament neurologic. I am not even joking. AI-ul este un tool extraordinar, pe care recomand să-l înveți, dar să faci totul prin el devine toxic. Nu uita să faci și tu research cum se făcea odinioară, să scrii cu mâinile tale, să citești, să-ți antrenezi concentrarea și attention span-ul. AI-ul se poate transforma foarte ușor dintr-un tool în ceva cușcă în care intri de bunăvoie. Ulterior, vei intra din criză de __.
În acest moment, în marile companii din România, se fac traininguri active de AI usage, dar nimeni nu vorbește despre asta de frica unei crize de imagine. Înainte să pui AI-ul în fața oamenilor think twice. Iar prin asta mă refer la tot. Și poate aici ar trebui purtată și o discuție despre valori, asumare și adaptabilitate. Marile companii (în afară de cele tech) nu sunt pregătite să vorbească despre AI într-un mod în care să nu deranjeze pe cineva.
Artificialitatea inteligenței artificiale este doar un moment în progresul acesteia. Va veni un timp când diferența între human made și AI made va fi pur și simplu o bifă pusă de platformele de socializare / reclamele la TV sub formă de anunț, ca la produsele farmaceutice. Până atunci, însă, train your eye to spot AI (nu mai e mult, cam suntem deja acolo).
În research, AI-ul rămâne un tool extraordinar dacă știi să-l folosești. Iar asta nu înseamnă să-l lași pe el să umble de nebun, ci să-i dai materiale precise prin care să sape + câteva extensii și skills de care să te ajuți. Dacă e ceva la care e nespus de bun, e să sape după informație și să scoată la lumină informație. Dar atenție la halucinări.
Nimic nu iese din chatul cu AI-ul fără verificarea ta. Niciodată. Nici în viitorul apropiat.
Uniunea Europeană a obligat platformele sociale să pună o bifă care să marcheze, în mod evident, ce e AI vs. ce nu. Inclusiv ce a fost modificat cu AI. Aceasta ar fi una din strategiile de protecție pe viitor. Dar și tu ai nevoie de una, mai ales când vezi astfel de anunțuri pe imobiliare, de ex:
Suntem în epoca descoperirilor. Doar că ce vedem noi zi de zi e lazy AI usage. Nu rămâne acolo și nu-ți crea impresia despre AI doar din ce vezi pe feed. Se întâmplă o tonă de lucruri mind blowing în paralel de care habar n-ai azi, dar poți afla mâine.
În momentul în care tot ce faci la muncă și în viața personală e dictat de AI, atunci e momentul să te trezești la realitate. Și nicidecum să te lauzi. “Aaa păi îmi face AI-ul totul” e echivalentul asimilării tale. În momentul când tu nu mai ai niciun input diferențiator, that is when you know.
Nu prioritiza niciodată AI-ul în fața unui om.
În comunicare, cred că lupta aceasta între human-made vs. AI-made va fi tot mai acerbă în perioada ce urmează. Pe măsură ce AI-ul se va extinde și va asimila tot mai multe job-uri, crizele de PR se vor înmulți.
În relație cu punctul 17, vom avea tot mai multe produse și servicii care se vor diferenția de AI și vor marșa pe ideea de “human made”. Cam cum sunt produsele handmade, așa vor deveni și aici. Doar că mult mai evidențiat și cu o importanță ceva mai mare.
Știți care e problema de azi? Când AI-ul încă nu e pregătit să facă față în consumer mode la necesitățile reale ale advertisingului? Că vedem numai execuții de lazy AI. Și că AI-ul, în acest moment, nu poate înlocui un spot TVC human-made, un shooting foto sau un p****s de 1px pus într-un KV. And that’s that.
În relație cu punctul 19, marile companii trebuie să înțeleagă că AI-ul costă mult mai mult, astăzi, ca să obții același rezultat. Un exemplu bun pe care-l am sunt TVC-urile. Pentru ca AI-ul să producă rezultatul unui TVC suficient de bun încât să pară organic, trebuie să scoți un buget muult mai mare din buzunar față de angajarea unei echipe de producție pentru același livrabil. Nu aruncați cu bani aiurea.
Cred că orice om de comunicare ar trebui să studieze AI-ul, să-l învețe, iar pe baza acestuia să-și facă o strategie de diferențiere.
Lazy AI = lazy creative input. Asta ar trebui să fie în cârca și asumarea agențiilor, nu a clienților care plătesc SOW-uri care încă au resurse umane în spate.
AI-ul invită la mediocritate & copycats. Evită pe cât posibil această capcană. Nu te mulțumi cu ce dă AI-ul și nu imita ce au făcut alții cu AI-ul. Caută să fii mai bun, să dezvolți mai bine.
Nu știu, atâtea m-a dus mintea până acum.
Trăim pe un internet plin de AI slop. Și în timp ce Uniunea Europeană obligă la bife, iar platformele sociale se bat cu pumnii în piept că vor contracara acest tip de conținut, cred că e deja evident pentru toată lumea: suntem pe un internet al nisipurilor mișcătoare.
Țara asta duce lipsă de o strategie care să integreze AI-ul în viețile noastre, în comunicare, în lupta împotriva dezinformării. Și tot aici se află și-un insight puternic pentru cine vrea să-l ia.
Așadar mingea nu poate fi decât la CNA, la RAC, la directivele UE și la legi făcute cu cap overall. Și pentru asta, nu știm cât mai avem de așteptat. De aceea, pentru oricine are even remotely o muncă de birou, ar trebui să se împrietenească cu AI-ul cât mai bine și să-l studieze cât mai bine.
Pentru că pe măsură ce clipești, totul devine tot mai mult AI.
PeInterneți e gratuit. Așadar, orice share sau abonament mă ajută teribil. În timpul tău și pe merit. Gracias!