Politica de Dâmbovița are calitățile ei supreme de a se aventura pe ambele maluri când vine vorba de politici. Malul stâng preia de la malul drept? No biggie. Chiar și viceversa. Se aruncă inclusiv cu mâl. Foarte des.
Dar cel mai tare mă amuză felul cum aleg să comunice. În 2026. După atâta, chipurile, progres, evoluție, sisteme noi, SOCIAL MEDIA etc. Nu mai zic de social media, actually, că aici trecuseră deja 3-4 ani, adică un ciclu de alegeri, până când s-au hotărât, eventually, să facă politică și pe internet.
Până atunci, afișe și flyere. Fâină și ulei.
Nici nu știu de unde s-o apuc, ca să fiu succint, pentru că am multe exemple de așa nu… mă rog, hai că încep cu marea dezamăgire.
Rebrandingul lui Nicușor
Nicușor Dan a câștigat prezidențialele, tura doi, cu sloganul “Nu va fi ușor, va fi Nicușor”. I have no idea who invented this, dar din punctul meu de vedere e pe atât de râu, pe cât e catchy pentru românul de rând.
Președintele nostru se înscrie în cel mai agresiv rebranding la nivel de comunicare pe care l-a avut, după Klaus Iohannis. Actually, thinking about it, nu e chiar atât de departe. Doar urmează linia. El a câștigat cu un electorat de centru-dreapta mostly, inclusiv mulți nehotărâți, dar în mare publicul acela cu venituri medii și peste medii, educație medie și studii superioare, publicul corporatist, profesori, medici etc.
În principiu, un public pe care dacă-l minți, se prinde. Și dacă-l fentezi, te taxează.
La aproape un an de la preluarea mandatului la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan înregistrează o prăbușire a cotei de încredere în rândul populației. Dacă la alegerile prezidențiale din 2025 a obținut 53,6% dintre voturi, cel mai recent sondaj, realizat la începutul lunii iulie, îl creditează cu doar 24,2% încredere. Scăderea, de aproape 30 de puncte procentuale, se produce pe fondul crizei politice, pentru care o parte dintre susținătorii săi îl consideră direct responsabil. - Adevărul, 21 iulie 2026
Dincolo de deciziile politice ambigue luate de președinte, înregistrăm și-o serie de comunicări absolut defectuoase, deloc filtrate.
Cea mai remarcabilă dintre ele e fix criza politică în care intrat și din care n-a ieșit cu absolut nimic bun de comunicat timp de câteva zile. Mai precis, desemnarea lui Eugen Tomac și a lui Adrian Veștea, pentru care n-a oferit absolut niciun fel de explicații de-a lungul perioadei respective. De altfel, deciziile sale au venit mereu pe fondul ideii “eu știu mai bine decât voi, am mai multe informații decât voi”, fapt ce a spus-o chiar și-n fața protestatarilor de la Cotroceni.
Președintele rămâne cu multe bile negre la nivel de comunicare, unde pagina sa este o continuă criză de imagină pe care nu se sinchisește s-o rezolve în vreun fel. Pare-se că echipa sa de comunicare, cea care i-a făcut campanie, l-a lăsat un pic în pace pentru că nu mai e așa cool, implicat, engaging cum s-ar spune cum era în campanie.
Notăm, așadar, rebrandingul brusc și-n rău al președintelui, unde diferențele dintre comunicările din campanie vs. cele de la Cotroceni sunt uriașe. Și nu, nimeni nu se așteaptă să aibă același comportament, dar transparența, explicațiile și legătura apropiată de public, mai ales în online, nu ar trebui să dispară.
P.S.: Un highlight de așa nu este reprezentat de nominalizarea lui Veștea, din 14 iunie, cu pauză până pe 18 iunie când a dat niște declarații paralele de la Bruxelles. Zero explicații, zero fir logic. Dar, așa cum am observat din comunicările dânsului, nu e obligat să dea nimănui explicații pentru deciziile sale și pentru thinkingul ahead, de care se tot laudă.
Domnul Gentea nu respectă legislația rutieră
Un clip mega funny mi-a lovit feed-ul de Facebook cât am fost în vacanță. Domnul primar al orașului Pitești, casa mea, mister Cristian Gentea, publică un short video cu el făcând sport, ba chiar mergând cu bicicleta, de ziua sa de naștere.
Partea amuzantă? Nu respectă în niciun fel legislația rutieră.
Tiktok failed to load.Enable 3rd party cookies or use another browser
Dar așa e când vrei să arăți părțile tale mai personale, alea în care vorbești cu omul, nu cu primarul, iar performance-ul e prestat doar parțial. Și când spun performance, nu mă refer la ideea de a juca teatru, ci de a fi în societatea actuală la rigorile ei & standardele setate față de cine ești.
Of course, nici asta n-a trecut amendată.
Desigur, primarul Piteștiului n-a revenit nici cu clarificări în comentarii, nici cu un post ulterior. Ca să nu mai zic că poliția nu face nimic?!?!
Un mic research în exterior arată că se întâmplă și la case mai mari. Dar acolo se joacă în altă ligă, pentru că cineva e atent la ce se întâmplă în social, la imaginea demnitarului și la doleanța electoratului, așa că va folosi fiecare fărâmă de oportunitate ca să facă ceva despre asta.
Cum ar fi primarul New York-ului Zohran Mamdani, prins cu aceeași situația de a bicicli fără cască. Doar că ce s-a întâmplat aici? S-a repliat elegant, rapid:
Overall, unde e alegătorul?
Mi-a atras atenția postarea asta a lui Cătălin Drulă. E despre sentința dată de CCR asupra modificărilor legislative pe legea integrității, care basically îl concediază pe Fritz, șefu la USR.
Mno, am zis-o pe repede înainte să nu pierdem timpul cu asta.
Drulă mereu am impresia că pleacă la război. Sau că se războiește cu cineva. Sau că are aceste apucături de keyboard warrior. Adesea uită că e politician. Persoană publică. Și alege să se comporte ca un activist.
Dacă e ceva ce am putea extrage din felul în care se comunică în politica de Dâmbovița e că alegătorul e băgat în seamă EXCLUSIV când vine vorba de campanie politică. În rest pare acest război, acest CS 1.6 cu live commentary pe feed-urile politicienilor.
Iar înfricoșător e că nimeni nu le spune: băi, dar obiectul muncii tale unde e? Legiferarea, electoratul, astea pe unde le-ai pierdut?
Eu mă întreb, serios, dacă cineva care a lucrat vreodată cu branduri și în agenții, le face consultanță sau lucrează pentru dânșii, fiindcă onest vă spun nu se vede. Problemele, detaliile, mailurile care curg pentru o simplă sesiune de filmare se duc uneori exagerat până în pânzele albe, când comunici pentru un brand. Sau când ai vreo activare.
O postare pe Facebook trece prin cel putin 2-3 perechi de ochi înainte să fie aprobată. O campanie de advertising are mai mereu un Crisis Scenario în funcție de tipologie și topic. Cu măsurătoare de la 1-5 și aplicabilitate directă în funcție de situație.
Oamenii ăștia par însă să n-aibă nicio gară. They just hit the keyboard / pun pe cineva să le dea REC și they go, tăticule.
Bine că oamenii de marketing & comunicare sunt buni să fie dați exemple negative prin investigații de tip case la 35k euro sau Nordis.
So, ce luăm de aici? Păi dacă ești persoană publică, de orice fel, we need to understand that…
Orice postare trebuie să aibă un obiectiv, un țel. Dincolo de KPI, trebuie să spună ceva, iar adesea acel ceva trebuie să fie informativ-utilitar.
Rage bait-urile, dezinformările, jignirile - toate astea rămân acasă. Urlă în pernă, nu pe Facebook.
Nu uita de publicul tău țintă, de audiența ta. Știi că vorbești cu cineva, eventual spune postarea în oglindă ca și cum i-ai spune-o cuiva, cu voce tare. Dacă-ți sună cringe, aiurea, penal, în orice caz altfel decât natural, don’t do it.
Nu te forța. Nu te preface. Se vede. Foarte ușor.
Ne auzim next time, frenz!
PeInterneți e gratuit. Așadar, orice share sau abonament mă ajută teribil. În timpul tău și pe merit. Gracias!