Astroturfing & psyop
Citește până la final pentru situația short videos de azi
Poți susține #peinterneți
Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!
Internetul astroturfingului și psyops-urilor
Când m-am așezat să scriu ediția asta, eram destul de extenuat. Veneam după un research strategic intensiv, plus niște runde de creație hardcore pe o lansare care se apropie cu pași rapizi. În research-ul ăsta, însă, mi-am dat seama că majoritatea exemplelor găsite erau fakes. Și-am început să spumeg nevoie mare.
Așa c-o să încep cu o întrebare: care este ultimul trend / artist / cântec / joc / whatever movement care s-a născut viral, organic, din străfundurile internetului și de care vă aduceți aminte?
Pentru că personal, acest drum anevoios și-a găsit concluzia recent. Adică mă tot lupt cu niște gânduri de vreo doi ani încoace. Dar săptămâna asta s-a confirmat oficial: discuția dintre astroturfing și psyop a explodat în industria muzicală internațională și, dintr-odată, toată lumea vorbește despre asta ca despre o noutate.
Spoiler: nu e o noutate. E doar prima dată când cineva a fost suficient de prost să recunoască public cum funcționează mecanismul.
Geese, trupa care a „spart” internetul
A brief recap, if you allow me: Geese sunt o trupă indie-rock din Brooklyn, activă din 2018, cu patru albume lansate. Nu sunt nicio invenție de o săptămână. Frontmanul lor, Cameron Winter, a avut și un proiect solo de succes. Lucrurile mergeau bine organic, fără explicații suspecte.
Apoi, în martie 2026, fondatorii unei agenții de marketing digital numite Chaotic Good Projects au vorbit la un podcast Billboard, la SXSW, despre metodele lor. În termenii folosiți chiar de ei: „posting enough volume across enough accounts with enough impressions to try to simulate the idea that the song is trending or moving”. Practic, oamenii mei și-au expus rețeta lor de viral formată din rețele de conturi care creează impresia că o piesă e virală, până când algoritmul începe să creadă singur povestea și o împinge real.
Asta se numește, în jargonul lor, „trend simulation”.
Cântăreața Eliza McLamb a scris un text pe Substack despre clienții agenției, listă din care făceau parte și Geese. Chaotic Good a șters rapid pagina cu clienții de pe site. Două săptămâni mai târziu, Wired a publicat un articol cu titlul „The Fanfare Around the Band Geese Actually Was a Psyop”. Geese-gate a început oficial.
Co-fondatorul agenției, Adam Tarsia, a confirmat pentru Wired: „We helped distribute clips of them performing and doing some interviews on TikTok.” Mecanismul descris: rețele de pagini, de obicei pe TikTok, care duc conținutul artistului direct în algoritmul de recomandare.
Aici lucrurile s-au împărțit clar în două tabere.
Tabăra unu: e fraudă, e psyop, e manipulare pură a percepției publice. Tabăra doi, mai nuanțată: e marketing, doar că pe un ton mai dezgustător decât te-ai aștepta, pe o platformă care deja te face să simți că orice promovare e o infracțiune.
Newsletterul Garbage Day a remarcat ceva esențial. Singurul caz în care tactica asta a funcționat cu adevărat la scară masivă a fost Andrew Tate, în 2022, ai cărui fani plătiți postau obsesiv clipuri din podcastul lui, convingând algoritmul TikTok că era un trend organic. Dar acolo au fost mii și mii de oameni reali, motivați ideologic, care au împins conținutul ani de zile. Nu o agenție cu câteva conturi automate. Nimeni nu a reușit să repete trucul de atunci, probabil pentru că TikTok nu vrea să se mai întâmple asta.
Concluzia mea: Geese fac muzică bună. Asta nu se discută. Dar discuția reală nu e dacă Geese sunt sau nu un „industry plant”. E că industria muzicală a normalizat tactici de manipulare algoritmică la un nivel la care nu mai poți distinge organic de orchestrat. Și asta se aplică identic și la branduri, și la politică, și la conținutul pe care îl consumi zilnic fără să te întrebi de unde vine.
But w8, what’s astroturfing & psyop?
M-am pornit la drum cu un exemplu, hai să le definim corect, pentru că se confundă constant.
Astroturfing înseamnă crearea artificială a impresiei de susținere organică, de la nivelul oamenilor de rând, pentru un produs, brand, politician sau idee, când în realitate susținerea reală e minimă sau inexistentă. Se întâmplă atunci când o entitate creează artificial impresia de suport larg pentru un produs, o politică sau un concept, când în realitate există un suport limitat. Termenul vine de la iarba artificială AstroTurf, folosită pe stadioane în loc de gazon real. Pare organic, dar nu e.
Un exemplu minunat de operațiune de astroturfing that went real, ca și cazul Andrew Tate, e Călin Georgescu la alegerile din 2024.
Psyop e prescurtarea de la psychological operations, operațiuni psihologice. Termenul are origine pur militară: operațiuni care transmit informații și indicii selectate către publicuri pentru a le influența motivele și raționamentul, și în final comportamentul guvernelor, organizațiilor sau grupurilor. De prin 2020, în pandemie, s-a mutat în vocabularul colocvial de internet. Acum e folosit, de multe ori ironic, pentru orice strategie care manipulează percepția cuiva, de la o campanie de social media până la felul în care prietenul tău te convinge să mergeți la bere, că face bine la rinichi.
Diferența practică, pe scurt: astroturfing-ul construiește o falsă majoritate. Psyop-ul construiește o falsă realitate. Se suprapun des, dar nu sunt sinonime.
Și-acum să plonjez în tristețea de fapt a lucrurilor…
Brazilia, Cannes Lions și electrocasnicele care n-au existat
Dacă Geese e cazul „soft”, din muzică, hai să vedem ce înseamnă manipularea la nivel de agenție de publicitate cu premii internaționale.
În 2025, agenția braziliană DM9 a câștigat Grand Prix la categoria Creative Data, la Cannes Lions, cel mai prestigios festival de creativitate publicitară din lume, pentru campania „The Efficient Way to Pay”, făcută pentru brandul de electrocasnice Consul, parte din Whirlpool. Ideea campaniei: un program prin care familiile braziliene puteau primi electrocasnice noi fără plată inițială, banii economisiți la factura de energie urmând să acopere costul produsului.
Frumos. Doar că, la scurt timp după câștigarea Grand Prix-ului, au apărut zvonuri că filmul de prezentare a cazului conținea imagini generate cu AI și conținut manipulat, inclusiv un segment fals de știri, simulat să pară reportaj CNN Brasil.
Cannes Lions a confirmat oficial, potrivit MMM Online: conținut generat și manipulat prin AI a fost folosit în filmul de case study pentru a simula evenimente reale și rezultate ale campaniei, ceea ce a dus la prezentarea unor informații inexacte juriului în timpul deliberărilor. Premiul Grand Prix și un Bronze adițional au fost retrase. Co-președintele și directorul creativ al DM9, Icaro Doria, a demisionat din funcție.
Nu a fost un caz izolat. Potrivit Adweek, agenția LePub São Paulo a fost acuzată că o campanie pentru New Balance și São Paulo FC, care a câștigat Bronze, includea date de vânzări neverificabile și nu avea aprobarea clientului. New Balance a confirmat că nu aprobase deloc materialul depus. Au urmat acuzații similare pentru agenții din Olanda și India.
Concluzia organizatorilor festivalului a fost una de criză de identitate la nivel de industrie: au introdus reforme de integritate, inclusiv declarații obligatorii despre folosirea AI, verificare dublă umană și AI, aprobare obligatorie de la nivel senior din partea clientului și un Consiliu de Integritate care să verifice intrările.
Practic, cea mai mare scenă de premiere a publicității mondiale a recunoscut că nu mai poate avea încredere în propriile case studies. Dacă asta nu e o dovadă că am trecut un prag, nu știu ce mai e.
Dar oricum, partea amuzantă e că se întâmplă de atâția ani fake case studies la acest festival, încât AI-ul n-a făcut altceva decât să pună în lumină niște practici istorice ale advertisingului de dragul premiului.
Clipping-ul
Vrei și mai concret de ce nu mai poți avea încredere în nimic ce pare viral? Hai să vorbim de clipping.
O agenție de clipping ia conținut lung, fie el podcast, interviu, livestream, și îl transformă în clipuri scurte, optimizate pentru TikTok, Reels, YouTube Shorts. Potrivit Reach.cat, în 2026 clipping-ul de conținut a devenit un canal de marketing mainstream, unde brandurile plătesc între 1 și 6 dolari per mie de afișări verificate pentru conținut video scurt, autorizat de brand, distribuit prin rețele de editori independenți pe TikTok, Instagram Reels și YouTube Shorts.
Pare inofensiv. E, de fapt, exact mecanismul prin care un subiect, un artist, o piesă, o persoană devine „trending” artificial. Sute de clipuri identice, postate de conturi diferite, în aceeași fereastră de timp, creează impresia unui val organic de interes. Algoritmul citește volumul, nu intenția din spate. Iar volumul, în acest caz, e cumpărat.
Diferența dintre clipping legitim, ca tactică de distribuție plătită și transparentă, și astroturfing pur, e doar transparența. Dacă brandul sau artistul declară că plătește pentru distribuție, e marketing. Dacă mecanismul e ascuns sub formă de entuziasm organic fals, e exact ce am discutat mai sus la Geese.
De ce ne afectează psyops-urile, de fapt
Aici vine partea care mă deranjează cu adevărat. Nu cazul Geese în sine, ci ce reprezintă pentru tendințele de social media în general.
Dacă o agenție poate simula un trend muzical cu câteva mii de conturi, aceeași infrastructură poate simula orice altceva: un val de susținere pentru un produs, o controversă politică, o „discuție organică” despre un subiect care, de fapt, nu interesează pe nimeni cu adevărat.
Astroturfingul digital poate influența și manipula opinia publică, modelând narațiuni politice prin partajarea de conținut care subminează sau susține anumite probleme și candidați politici, arată un studiu publicat în 2026 în Media and Communication. Nu mai e doar despre muzică sau branduri de electrocasnice. E despre cum se formează percepția publică, full stop.
Și dacă te întrebi cât de mult din ce vezi zilnic e real, hai să-ți dau și contextul mai larg, ca să nu spui că nu că nu citești newsletter documentat: Cloudflare spune că 57,4% din cererile către o selecție de site-uri pe care le găzduiește sunt acum cereri automate, generate de boți, iar 42,6% sunt generate de oameni. Bot traffic a depășit traficul uman.
Asta nu înseamnă automat că toți boții fac astroturfing sau psyops. Multe sunt crawlere, scrapere, indexări AI. Dar înseamnă că infrastructura pentru manipulare masivă, scalabilă, ieftină, există deja și e activă non-stop.
Let me get this straight…
Internetul, ca mediu de comunicare, a depășit oficial punctul critic stabilit înainte de TV sau ziar. La TV sau ziar, manipularea cerea resurse, oameni, timp, distribuție fizică. Pe internet, manipularea s-a democratizat. O agenție mică, câteva mii de dolari, o rețea de conturi, și poți crea impresia unui fenomen cultural.
95% din ce vezi ca fiind viral organic e, cel mai probabil, un act de implementare. O idee, o tendință, un subiect, un artist, o piesă, toate împinse artificial până devin reale prin propria lor inerție.
Cred sincer că asta va deveni următoarea mare diferență din industrie: organic viral versus paid viral. Nu calitatea conținutului, nu strategia de brand, ci pur și simplu întrebarea dacă ce vezi a crescut singur sau a fost crescut.
Și da, e cel mai trist lucru în care s-a transformat internetul. Nu mă mai impresionează nimic viral. Dar, sincer, nici nu mai simt o importanță de vreun fel. Te-ai mai uitat, lately, la vreun trend și ai simțit ceva autentic? Eu nu.
Poliția Română are nevoie de poliția ei
A bunului simț, first and foremost.
Eu nu înțeleg această nevoie de a fi edgy în anumite postări. De a genera judecăți morale prin niște execuții de imaginație total nepotrivite.
Sunt exemple de execuții social foarte bune în afară, mai ales pe la olandezi, dar la noi se pare că poliția vrea să fie acest gigolo, macho man, gelat, care scrumează în trafic cu o mână pe volan și brățară de aur mare, să se vadă.
Prieteni, ceva mai cringe nu se află departe de postarea asta. Pe același cont.
Recomandare: nu căutați să fiți cringe. În niciun context. Și nu căutați bait. Mai ales nu genul ăsta de bait, care împarte apele. Și mai ales când nu faci community management, pentru că atunci arăți că nu-ți pasă.
Cum, de altfel, se și comportă poliția în multe rânduri și cu multe ocazii total nefericite. Comunicarea aici nu-i decât prelungirea unui brand cu o imagine și-așa șifonată.
Nicușor Dan și criza de imagine
Domnul nostru președinte, Nicușor Dan, a intrat într-un cerc vicios și toxic cu viteza unui Lamborghini Urus la o liniuță. Prietenul nostru din societatea civilă, omul venit dintre noi ca să ne scape de borfași, a devenit el însuși un borfaș.
Dar dincolo de comentariile mele politice pe care cu siguranță nu le doriți aici, vreau doar să remarc rapid modul președintelui, și-a echipei sale de comunicare, de a gestiona criza de imagine generată în urma desemnării lui Adrian Veștea ca prim ministru și a scandalului monstru ce-a urmat.
Pe 14 iunie, pe Facebook, președintele făcea postarea de desemnare. Acea postare a colectat peste 22k de comentarii. Toate negative la adresa președintelui.
Presa a vuit și ea.
La nivel de mențiuni, președintele a scorat cu cel mai înalt punctaj dintre toate subiectele, fiind pe buzele tuturor analiștilor, oamenilor de rând, presă, KOLs etc.
Când vine următoarea postare a președintelui?
18 iunie. Un live anost, cu declarații despre un subiect, vă garantez, fără prea mare interes pentru publicul de interes al președintelui. E ca și cum arunci o bombă, după care pleci, iar când revii vorbești despre cum te-ai întâlnit cu un vechi prieten din copilărie, și ce nostalgia trip ți-ai luat. Cu subiectul precedent rămas în pom.
Zero crisis management. & moreover, vine fotografia asta de la întâlnirea cu Erdogan care demonstrează principiile puterii. Ofc, eu nu sunt un fan al genului ăstuia de show off, dar nu pot să nu remarc poziția președintelui și felul său de a se afișa la această întâlnire.
Nene, în campanie era zmeu. Ajuns la Cotroceni, nu-l mai consultă nimeni pe comunicare?
What the f**ks up, Denny’s?
E moment de sărbătoare, iar acest collab și faptul că rămâne un staple al internetului e de apreciat. Un brand care-și respectă istoria, cum ar veni.
Niște links
Vreo 44% dintre oamenii care lucrează în social simt că șeful lor nu înțelege cu ce se ocupă ei, mai precis