Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

A sosit momentul să purtăm conversația AIA. Subiectul care ne face să ne pierdem job-urile, pe alții să reacționeze virulent, CEO-ii și directorii să vorbească constant despre actualizări, optimizări, implementări etc, iar companiile să adopte tacit o tehnologie de care le e frică să vorbească public, de frică să nu-și ia mare criză de imagine.

Welcome, people, to AI world.

În 2026 am ajuns în punctul în care nu mai e despre dacă folosești AI, că îl folosește aproape toată lumea (mai puțin în #RO), ci despre unde îl bagi, unde îl ții departe, și cum nu ajungi reclama Coca-Cola de Crăciun, despre care vorbim mai jos. Vestea bună: zonele în care AI-ul chiar te ajută nu sunt multe, dar sunt clare.

Vestea proastă: el îți dă, dar nu-ți pune și-n traistă.

Ce am citit, mă întrebați? Păi… „AI in Social Media Marketing 2026”, HubSpot State of Marketing 2026, Salesforce State of Marketing 2026, McKinsey Global AI Survey 2026, statisticile Sprout Social pe 2026, plus discuția online de la ICYMI „Breaking Down Agentic AI for Social Teams” (cu Sakura Irie de la Google, Rachel Smith, Monark & Co și Brandon Smithwrick), plus un studiu din Communications of the ACM despre cât consumă, de fapt, fiecare prompt. Avem de discutat, dar vă dau și prompts utile, vă spun cum le putem folosi, eu zic că e util.

Această ediție este dedicată abonaților plătitori. Dacă vrei s-o citești până la capăt, te invit la un abonament. Te costă doar o cafea, pe lună.

Read more

În viteza schimbărilor cu care ne trăim zilele, poate că v-a scăpat o noutate destul de importantă. Google tocmai a schimbat jocul search-ului. You know, the old Google search thingy cu care am crescut pe interneți.

Ce înseamnă asta pentru marketeri, pentru tine și pentru un internet în care 95,78% din tot ce căutăm trece printr-o singură companie urmează să dezbatem azi.

Hai să zicem că timp de 25 de ani, Google a fost bibliotecarul internetului. Îi spuneai ce vrei, iar el îți arăta rafturile: zece linkuri albastre, rankate după relevanță și alte conduite cerute de motorul de căutare, din care alegeai unul pe care îl citeai. Plictisitor, dar onest.

Pe 19 mai 2026, la conferința I/O, bibliotecarul s-a întors din pauza de masă cu o idee nouă: în loc să-ți mai arate rafturile, îți citește el rezumatul cărții. Și, dacă tot a citit-o, sugerează discret că poate nici nu mai e cazul să treci pe la raft să iei cartea.

Acesta, prieteni, a fost momentul când „a căuta pe Google” a încetat să mai însemne ce credeam noi că înseamnă. Și, fiindcă în România aproape tot ce înseamnă „a căuta” înseamnă, de fapt, „Google”, schimbarea asta cântărește mai mult decât o simplă știre.

Ce a anunțat Google, pe scurt (și de ce a intrat presa în panică)

La I/O 2026, Google a făcut cel mai mare upgrade la căsuța de căutare din ultimii 25 de ani. Pe românește: AI Mode, modul conversațional alimentat de noul model Gemini 3.5 Flash, devine suprafața principală, iar clasicele zece linkuri albastre coboară pe locul doi. Căsuța de căutare „inteligentă” se întinde acum pentru întrebări lungi, îți ghicește intenția și înghite text, imagini, fișiere, clipuri video sau tab-uri din Chrome. Practic, întreabă-o orice, cum ai întreba un coleg care a băut trei cafele și chiar vrea să ajute.

TechCrunch a scris fix ce gândeau toți: Google Search, așa cum îl știai, s-a terminat. Un jurnalist a rezumat starea de spirit din breaslă mai concis decât pot eu: “I think we are done”.

Vedeta show-ului sunt însă agenții de informații, niște asistenți care caută pe web în locul tău, 24/7. Sună futurist, până realizezi că e, de fapt, Google Alerts (lansat în 2003) care a făcut liceul, a citit niște cărți de self-help și acum se crede consultant. Iată cum „lucrează”:

1. Brain dump. Îi torni tot ce vrei să urmărească, de la „caut apartament cu astea trei criterii” până la „anunță-mă în secunda în care sportivii mei preferați scot o colaborare de șoșoni”.

2. Descompune și planifică. Îți sparge întrebarea complicată în bucăți și își face singur un plan de monitorizare, inclusiv ce unelte și ce date îi trebuie.

3. Stabilește urgența. Decide ce condiții merită urmărite și cât de repede ai nevoie de informație.

4. Pune declanșatoare și alege uneltele. Stă în fundal și scanează bloguri, site-uri de știri și postări din social, plus datele proaspete ale Google (finanțe, shopping, sport).

5. Sintetizează și acționează. Îți trimite un update sintetizat, cu linkuri în care poți să sapi mai adânc și cu opțiunea de a face ceva concret în locul tău.

Frumos. Singura problemă: memo-ul ăla sintetizat e construit din site-uri pe care același agent te descurajează tot mai mult să le vizitezi.

Apoi a venit damage control-ul

Panica de la I/O a fost suficient de mare cât Google să iasă rapid cu precizări. Mesajul oficial, redus la esență: stai liniștit, linkurile n-au dispărut, apar în continuare lângă răspunsurile AI, iar AI Mode nu e setat ca implicit, ci trebuie tu să alegi să intri în el.

„Noua căsuță de căutare nu înseamnă că vei primi doar răspunsuri AI.” — Liz Reid, VP Search la Google (parafrazat)

Traducere din corporateză în română: linkurile mai există, dar nu mai sunt prioritatea pentru multe tipuri de căutări. E ca atunci când restaurantul îți spune că meniul vechi „e încă disponibil”, adică există, tipărit pe o foaie, în sertar, la bucătărie, dacă insiști. Tehnic, nu te-a mințit nimeni. Practic, știi tu cum se termină.

„Google Zero”, sau ziua în care robinetul se închide

Termenul nu e nou. L-a inventat Nilay Patel, redactorul-șef de la The Verge, încă din 2022, pentru a descrie ziua în care Google răspunde direct la tot mai multe căutări, trimite tot mai puțini oameni către alte site-uri și păstrează toată valoarea pe propria pagină. Cu alte cuvinte: traficul de la Google către restul internetului tinde spre zero.

De ce e asta o problemă existențială, și nu doar o bârfă de breaslă? Pentru că funcționează un mecanism simplu, pe care eu îl numesc cercul virtuos al internetului: oamenii îți găsesc site-ul → tu îl ții în viață → faci mai mult conținut → conținutul ăla hrănește, printre altele, chiar AI-ul. Rupe prima verigă — descoperirea — și tot lanțul se prăbușește ca un Jenga la care a tras cineva piesa de jos. NPR a numit fenomenul, fără pic de subtilitate, un „eveniment de extincție” pentru publisherii de știri online.

Și nu vorbim de teorie. Iată cifrele globale, ca să nu ziceți că dramatizez de unul singur:

• Aproximativ 58–60% din căutările Google se termină acum fără niciun click (zero-click). La știri, cifra a urcat spre 69% în anul de după lansarea rezumatelor AI.

• Traficul organic dinspre Google către peste 2.500 de site-uri a scăzut cu aproximativ 33% la nivel global între noiembrie 2024 și noiembrie 2025 (date din Chartbeat, via Reuters Institute).

• Când apare un rezumat AI, click-ul pe rezultatul de pe poziția 1 scade cu până la 58% (Ahrefs, decembrie 2025). Un studiu Pew arată o jumătate de click rămasă din ce era înainte.

• Reacția publicului: după I/O, instalările DuckDuckGo în SUA au crescut cu până la +30,5% într-o singură săptămână. CEO-ul lor a rezumat tendința spunând că Google ne îndoapă cu AI fără buton de oprit.

România e cam vulnerabilă…

Aici intervine partea în care România își depășește, ca de obicei, statisticile doar că în direcția greșită. Ca să înțelegi de ce o schimbare de genul ăsta, la noi, e o schimbare a internetului, uită-te la cine deține căutarea în România.

95,78%. Aceasta nu este o cotă de piață, este un monopol cu acte în regulă. Bing, al doilea clasat, are 2,83%, adică marja de eroare a lui Google. Adaugă peste asta faptul că aproximativ 94% dintre români sunt online (17,7 milioane de utilizatori, conform DataReportal, Digital 2026), și ai rețeta perfectă: o țară întreagă care caută pe internet pe o singură sursă.

Când proprietarul sursei decide să pună un portar AI care îți citește rezumatul în loc să te lase înăuntru, nu e o opțiune pe care o testezi. E noua realitate, livrată din oficiu.

Partea cu adevărat ironică: dependenți, dar nepregătiți

Ai crede că o națiune atât de lipită de Google e și fruntașă la AI. Ei bine, depinde enorm pe cine întrebi și exact aici devine totul savuros.

Conform Eurostat, doar 17,8% dintre români (16–74 ani) au folosit AI generativ în ultimele trei luni, ultimul loc în Uniunea Europeană, sub o medie europeană de 32,7%. În același timp, Reveal Marketing Research găsește că 68% dintre românii din urban, utilizatori de internet, foloseau AI în 2026, în creștere de la 47% în 2025. Un salt de 21 de puncte într-un an.

Cele două cifre nu se contrazic, măsoară universuri diferite (toată țara vs. urbanul conectat). Dar împreună spun o poveste pitorească: adoptăm AI-ul mai repede decât apucăm să avem încredere în el fiindcă, tot la Reveal, încrederea „mare și foarte mare” în informația oferită de AI a scăzut de la 65% la 55% într-un an.

Pe românește: ni se dă cheia unei mașini care se conduce singură, de la o companie a cărei avere depinde de șoselele pe care tocmai le reasfaltează, iar noi încă nu suntem convinși că vrem să dăm drumul la volan.

Ce înseamnă asta dacă faci marketing

Vestea proastă: SEO-ul clasic, „ranchez pe poziția 1 și culeg click-uri”, nu mai e suficient. Vestea bună: nici nu moare, doar își face frați. Noul alfabet pe care îl vei auzi la fiecare ședință din 2026 sună așa:

• SEO rămâne podeaua, dacă motoarele nu te găsesc, AI-ul oricum nu te poate cita.

• AEO (Answer Engine Optimization), să ajungi în răspunsul direct, în featured snippet, în rezumatul AI.

• GEO (Generative Engine Optimization), să fii citat în interiorul răspunsului generat de ChatGPT, Gemini, AI Overviews sau Perplexity.

Trei date care ar trebui să-ți rearanjeze bugetul:

1. Gartner estima încă din 2024 că volumul căutărilor tradiționale va scădea cu 25% până în 2026.

2. Conform Muck Rack (mai 2026), 84% dintre citările din AI vin din earned media (presă, articole, mențiuni terțe) și doar 0,3% din conținut plătit. Cu alte cuvinte, AI-ul are încredere în ce scriu alții despre tine, nu în ce scrii tu pe blogul propriu.

3. Doar ~8% dintre citările ChatGPT vin din primele 10 rezultate Google, deci „sunt pe locul 1” nu mai garantează nimic în lumea AI.

Există și un premiu de consolare, și e unul real: traficul venit din AI convertește mult mai bine. Raportul Opollo 2026 (312 firme B2B tech) arată o rată de conversie de 14,2% pentru vizitatorii din AI, față de 2,8% pentru organicul clasic Google.

Mai puțini oameni, dar mult mai hotărâți. Volum mic, intenție mare.

Recomandări concrete:

• Păstrează SEO ca fundație, dar scrie pentru a fi extras: răspunde complet la întrebare în primele ~200 de cuvinte, folosește titluri sub formă de întrebare, structurează datele în tabele curate.

• Investește în earned media. Dacă 84% din citările AI vin din presă, o mențiune într-o publicație serioasă valorează acum cât zece articole pe blogul propriu.

• Măsoară altceva: nu doar poziția în Google, ci cota ta de citări în AI. Dacă peste ~50% din căutările tale relevante sunt zero-click, e timpul să-ți construiești un canal pe care îl deții — newsletter, comunitate, audiență directă.

• Mută o parte din pariu în afara Google. Exact ce fac deja publisheri precum Time sau Condé Nast: planifică de parcă traficul Google ar putea ajunge la zero. Dacă nu ajunge, tot ce e peste zero e bonus.

Și dacă ești doar un om care caută rețete de cozonac?

Schimbarea cred că o simți deja, pentru că oricum s-ar putea ca tu deja să fii un fan al rezumatelor Google.

Trecerea se face din „caut activ” (mă uit pe o listă, aleg, intru, evaluez) în „mi se spune” (citesc rezumatul AI și intru pe link doar dacă vreau să verific sau să cumpăr). Problema e că, de fiecare dată când iei rezumatul de-a gata și ignori linkurile, dai, fără să vrei, o mică mână de ajutor la prăbușirea cercului virtuos de care vorbeam. Site-ul cu rețeta ta de cozonac trăiește din vizitele tale; dacă AI-ul îți servește rețeta sus și tu nu mai cobori, site-ul ăla, încet-încet, dispare, împreună cu rețeta pe care AI-ul a învățat-o de la el.

Vestea bună pentru cei alergici la AI: încă poți cere linkuri simple. Google are un filtru „Web”, iar alternative precum DuckDuckGo îți dau căutare fără AI din start.

Iar dat fiind că încrederea românilor în răspunsurile AI deja scade, un sfat care nu strică niciodată: tratează memo-ul agentului ca pe un punct de plecare, nu ca pe Evanghelie. Mai ales când îți zice, cu aplomb, câte ouă pun în cozonac.

So…

Personal e funny, vă spun sincer.. adică scriu un newsletter despre cum dispare traficul către site-uri, sperând că tu îl citești pentru că ți-a ajuns direct în inbox, nu pentru că te-a trimis Google.

Dacă îți pasă să ajungi la un “reach real”, cu quality engagements, fă-o acum, cât încă se mai poate, și pune-ți audiența undeva în siguranță, un loc pe care îl controlezi tu, nu un algoritm. Aș zice „pe email”, dar Google bagă exact aceleași unelte AI și în inbox, așa că hai să nu ne facem prea multe iluzii. Internetul nu se termină. Doar se transformă, ca să urmez zicala.

Cred că e momentul să oprim planeta

Nu știu dacă administrația Trump, idiocracy-ul sau pur și simplu evoluția propriu-zisă a globalizării prin internet a dus la astfel de idei, dar iată-ne aici. Cu prima aplicația de bounty hunting la liber.

Poți fi plătit să-ți tatuezi scule pe frunte, să arunci cu gunoi în primăria orașului tău, să protestezi, să vandalizezi, să urmărești pe cineva, iar soon enough să-i faci rău cuiva.

Fun times on the internet, guys…

@ginotheghostthe website pays people to do ANYTHING

Tiktok failed to load.

Enable 3rd party cookies or use another browser

Niște links

Poate vrei să afli ce face Peter Thiel în Argentina și de ce s-a decis, brusc, să se mute acolo (paywalled).

Oleacă despre Cannes Lions, așa gen overview.

O discuție deschisă despre AI slop, muzică și critică.

Episodul ăsta din Friendly Fire, unde Moise Guran și Vlad Petreanu încearcă să explice ce s-a întâmplat la noi în țară în ultima lună și ceva.

Asta e ediția aia. Un ghid de bune practici în social media pentru 2026, scris pentru branduri și creatori care vor să joace corect, fără garanția c-o să și câștige mai mult decât pot vinde transparent. Fără bait, fără conturi false, fără să simulezi un val care nu există.

Vestea bună: în 2026 chiar se poate. Vestea proastă: trebuie să muncești.

Am luat multe surse la puricat, ajutat de AI (pentru că e o unealtă incredibilă dacă știi cum s-o folosești și cum să te raportezi la ea): rapoarte de la Social Insider, noutăți de la Social Media Today, Later, Buffer, Hootsuite, Sprout Social, plus analizele de algoritm ale lui Adam Mosseri și ale lui Richard van der Blom, plus regulamentele actualizate ale platformelor și studiile românești pe care chiar le poți cita într-o ședință fără să roșești.

Asta așa, că se apropie perioada concediilor și-o să luăm și noi o pauză aici. Dar vă anunț ce și cum.

Read more

Internetul astroturfingului și psyops-urilor

Când m-am așezat să scriu ediția asta, eram destul de extenuat. Veneam după un research strategic intensiv, plus niște runde de creație hardcore pe o lansare care se apropie cu pași rapizi. În research-ul ăsta, însă, mi-am dat seama că majoritatea exemplelor găsite erau fakes. Și-am început să spumeg nevoie mare.

Așa c-o să încep cu o întrebare: care este ultimul trend / artist / cântec / joc / whatever movement care s-a născut viral, organic, din străfundurile internetului și de care vă aduceți aminte?

Pentru că personal, acest drum anevoios și-a găsit concluzia recent. Adică mă tot lupt cu niște gânduri de vreo doi ani încoace. Dar săptămâna asta s-a confirmat oficial: discuția dintre astroturfing și psyop a explodat în industria muzicală internațională și, dintr-odată, toată lumea vorbește despre asta ca despre o noutate.

Spoiler: nu e o noutate. E doar prima dată când cineva a fost suficient de prost să recunoască public cum funcționează mecanismul.

Geese, trupa care a „spart” internetul

A brief recap, if you allow me: Geese sunt o trupă indie-rock din Brooklyn, activă din 2018, cu patru albume lansate. Nu sunt nicio invenție de o săptămână. Frontmanul lor, Cameron Winter, a avut și un proiect solo de succes. Lucrurile mergeau bine organic, fără explicații suspecte.

Apoi, în martie 2026, fondatorii unei agenții de marketing digital numite Chaotic Good Projects au vorbit la un podcast Billboard, la SXSW, despre metodele lor. În termenii folosiți chiar de ei: „posting enough volume across enough accounts with enough impressions to try to simulate the idea that the song is trending or moving”. Practic, oamenii mei și-au expus rețeta lor de viral formată din rețele de conturi care creează impresia că o piesă e virală, până când algoritmul începe să creadă singur povestea și o împinge real.

Asta se numește, în jargonul lor, „trend simulation”.

Cântăreața Eliza McLamb a scris un text pe Substack despre clienții agenției, listă din care făceau parte și Geese. Chaotic Good a șters rapid pagina cu clienții de pe site. Două săptămâni mai târziu, Wired a publicat un articol cu titlul „The Fanfare Around the Band Geese Actually Was a Psyop”. Geese-gate a început oficial.

Co-fondatorul agenției, Adam Tarsia, a confirmat pentru Wired: „We helped distribute clips of them performing and doing some interviews on TikTok.” Mecanismul descris: rețele de pagini, de obicei pe TikTok, care duc conținutul artistului direct în algoritmul de recomandare.

Aici lucrurile s-au împărțit clar în două tabere.

Tabăra unu: e fraudă, e psyop, e manipulare pură a percepției publice. Tabăra doi, mai nuanțată: e marketing, doar că pe un ton mai dezgustător decât te-ai aștepta, pe o platformă care deja te face să simți că orice promovare e o infracțiune.

Newsletterul Garbage Day a remarcat ceva esențial. Singurul caz în care tactica asta a funcționat cu adevărat la scară masivă a fost Andrew Tate, în 2022, ai cărui fani plătiți postau obsesiv clipuri din podcastul lui, convingând algoritmul TikTok că era un trend organic. Dar acolo au fost mii și mii de oameni reali, motivați ideologic, care au împins conținutul ani de zile. Nu o agenție cu câteva conturi automate. Nimeni nu a reușit să repete trucul de atunci, probabil pentru că TikTok nu vrea să se mai întâmple asta.

Concluzia mea: Geese fac muzică bună. Asta nu se discută. Dar discuția reală nu e dacă Geese sunt sau nu un „industry plant”. E că industria muzicală a normalizat tactici de manipulare algoritmică la un nivel la care nu mai poți distinge organic de orchestrat. Și asta se aplică identic și la branduri, și la politică, și la conținutul pe care îl consumi zilnic fără să te întrebi de unde vine.

But w8, what’s astroturfing & psyop?

M-am pornit la drum cu un exemplu, hai să le definim corect, pentru că se confundă constant.

Astroturfing înseamnă crearea artificială a impresiei de susținere organică, de la nivelul oamenilor de rând, pentru un produs, brand, politician sau idee, când în realitate susținerea reală e minimă sau inexistentă. Se întâmplă atunci când o entitate creează artificial impresia de suport larg pentru un produs, o politică sau un concept, când în realitate există un suport limitat. Termenul vine de la iarba artificială AstroTurf, folosită pe stadioane în loc de gazon real. Pare organic, dar nu e.

Un exemplu minunat de operațiune de astroturfing that went real, ca și cazul Andrew Tate, e Călin Georgescu la alegerile din 2024.

Psyop e prescurtarea de la psychological operations, operațiuni psihologice. Termenul are origine pur militară: operațiuni care transmit informații și indicii selectate către publicuri pentru a le influența motivele și raționamentul, și în final comportamentul guvernelor, organizațiilor sau grupurilor. De prin 2020, în pandemie, s-a mutat în vocabularul colocvial de internet. Acum e folosit, de multe ori ironic, pentru orice strategie care manipulează percepția cuiva, de la o campanie de social media până la felul în care prietenul tău te convinge să mergeți la bere, că face bine la rinichi.

Diferența practică, pe scurt: astroturfing-ul construiește o falsă majoritate. Psyop-ul construiește o falsă realitate. Se suprapun des, dar nu sunt sinonime.

Și-acum să plonjez în tristețea de fapt a lucrurilor…

Brazilia, Cannes Lions și electrocasnicele care n-au existat

Dacă Geese e cazul „soft”, din muzică, hai să vedem ce înseamnă manipularea la nivel de agenție de publicitate cu premii internaționale.

În 2025, agenția braziliană DM9 a câștigat Grand Prix la categoria Creative Data, la Cannes Lions, cel mai prestigios festival de creativitate publicitară din lume, pentru campania „The Efficient Way to Pay”, făcută pentru brandul de electrocasnice Consul, parte din Whirlpool. Ideea campaniei: un program prin care familiile braziliene puteau primi electrocasnice noi fără plată inițială, banii economisiți la factura de energie urmând să acopere costul produsului.

Frumos. Doar că, la scurt timp după câștigarea Grand Prix-ului, au apărut zvonuri că filmul de prezentare a cazului conținea imagini generate cu AI și conținut manipulat, inclusiv un segment fals de știri, simulat să pară reportaj CNN Brasil.

Cannes Lions a confirmat oficial, potrivit MMM Online: conținut generat și manipulat prin AI a fost folosit în filmul de case study pentru a simula evenimente reale și rezultate ale campaniei, ceea ce a dus la prezentarea unor informații inexacte juriului în timpul deliberărilor. Premiul Grand Prix și un Bronze adițional au fost retrase. Co-președintele și directorul creativ al DM9, Icaro Doria, a demisionat din funcție.

Nu a fost un caz izolat. Potrivit Adweek, agenția LePub São Paulo a fost acuzată că o campanie pentru New Balance și São Paulo FC, care a câștigat Bronze, includea date de vânzări neverificabile și nu avea aprobarea clientului. New Balance a confirmat că nu aprobase deloc materialul depus. Au urmat acuzații similare pentru agenții din Olanda și India.

Concluzia organizatorilor festivalului a fost una de criză de identitate la nivel de industrie: au introdus reforme de integritate, inclusiv declarații obligatorii despre folosirea AI, verificare dublă umană și AI, aprobare obligatorie de la nivel senior din partea clientului și un Consiliu de Integritate care să verifice intrările.

Practic, cea mai mare scenă de premiere a publicității mondiale a recunoscut că nu mai poate avea încredere în propriile case studies. Dacă asta nu e o dovadă că am trecut un prag, nu știu ce mai e.

Dar oricum, partea amuzantă e că se întâmplă de atâția ani fake case studies la acest festival, încât AI-ul n-a făcut altceva decât să pună în lumină niște practici istorice ale advertisingului de dragul premiului.

Clipping-ul

Vrei și mai concret de ce nu mai poți avea încredere în nimic ce pare viral? Hai să vorbim de clipping.

O agenție de clipping ia conținut lung, fie el podcast, interviu, livestream, și îl transformă în clipuri scurte, optimizate pentru TikTok, Reels, YouTube Shorts. Potrivit Reach.cat, în 2026 clipping-ul de conținut a devenit un canal de marketing mainstream, unde brandurile plătesc între 1 și 6 dolari per mie de afișări verificate pentru conținut video scurt, autorizat de brand, distribuit prin rețele de editori independenți pe TikTok, Instagram Reels și YouTube Shorts.

Pare inofensiv. E, de fapt, exact mecanismul prin care un subiect, un artist, o piesă, o persoană devine „trending” artificial. Sute de clipuri identice, postate de conturi diferite, în aceeași fereastră de timp, creează impresia unui val organic de interes. Algoritmul citește volumul, nu intenția din spate. Iar volumul, în acest caz, e cumpărat.

Diferența dintre clipping legitim, ca tactică de distribuție plătită și transparentă, și astroturfing pur, e doar transparența. Dacă brandul sau artistul declară că plătește pentru distribuție, e marketing. Dacă mecanismul e ascuns sub formă de entuziasm organic fals, e exact ce am discutat mai sus la Geese.

De ce ne afectează psyops-urile, de fapt

Aici vine partea care mă deranjează cu adevărat. Nu cazul Geese în sine, ci ce reprezintă pentru tendințele de social media în general.

Dacă o agenție poate simula un trend muzical cu câteva mii de conturi, aceeași infrastructură poate simula orice altceva: un val de susținere pentru un produs, o controversă politică, o „discuție organică” despre un subiect care, de fapt, nu interesează pe nimeni cu adevărat.

Astroturfingul digital poate influența și manipula opinia publică, modelând narațiuni politice prin partajarea de conținut care subminează sau susține anumite probleme și candidați politici, arată un studiu publicat în 2026 în Media and Communication. Nu mai e doar despre muzică sau branduri de electrocasnice. E despre cum se formează percepția publică, full stop.

Și dacă te întrebi cât de mult din ce vezi zilnic e real, hai să-ți dau și contextul mai larg, ca să nu spui că nu că nu citești newsletter documentat: Cloudflare spune că 57,4% din cererile către o selecție de site-uri pe care le găzduiește sunt acum cereri automate, generate de boți, iar 42,6% sunt generate de oameni. Bot traffic a depășit traficul uman.

Asta nu înseamnă automat că toți boții fac astroturfing sau psyops. Multe sunt crawlere, scrapere, indexări AI. Dar înseamnă că infrastructura pentru manipulare masivă, scalabilă, ieftină, există deja și e activă non-stop.

Let me get this straight…

Internetul, ca mediu de comunicare, a depășit oficial punctul critic stabilit înainte de TV sau ziar. La TV sau ziar, manipularea cerea resurse, oameni, timp, distribuție fizică. Pe internet, manipularea s-a democratizat. O agenție mică, câteva mii de dolari, o rețea de conturi, și poți crea impresia unui fenomen cultural.

95% din ce vezi ca fiind viral organic e, cel mai probabil, un act de implementare. O idee, o tendință, un subiect, un artist, o piesă, toate împinse artificial până devin reale prin propria lor inerție.

Cred sincer că asta va deveni următoarea mare diferență din industrie: organic viral versus paid viral. Nu calitatea conținutului, nu strategia de brand, ci pur și simplu întrebarea dacă ce vezi a crescut singur sau a fost crescut.

Și da, e cel mai trist lucru în care s-a transformat internetul. Nu mă mai impresionează nimic viral. Dar, sincer, nici nu mai simt o importanță de vreun fel. Te-ai mai uitat, lately, la vreun trend și ai simțit ceva autentic? Eu nu.

Poliția Română are nevoie de poliția ei

A bunului simț, first and foremost.

Eu nu înțeleg această nevoie de a fi edgy în anumite postări. De a genera judecăți morale prin niște execuții de imaginație total nepotrivite.

Sunt exemple de execuții social foarte bune în afară, mai ales pe la olandezi, dar la noi se pare că poliția vrea să fie acest gigolo, macho man, gelat, care scrumează în trafic cu o mână pe volan și brățară de aur mare, să se vadă.

Prieteni, ceva mai cringe nu se află departe de postarea asta. Pe același cont.

Recomandare: nu căutați să fiți cringe. În niciun context. Și nu căutați bait. Mai ales nu genul ăsta de bait, care împarte apele. Și mai ales când nu faci community management, pentru că atunci arăți că nu-ți pasă.

Cum, de altfel, se și comportă poliția în multe rânduri și cu multe ocazii total nefericite. Comunicarea aici nu-i decât prelungirea unui brand cu o imagine și-așa șifonată.

Nicușor Dan și criza de imagine

Domnul nostru președinte, Nicușor Dan, a intrat într-un cerc vicios și toxic cu viteza unui Lamborghini Urus la o liniuță. Prietenul nostru din societatea civilă, omul venit dintre noi ca să ne scape de borfași, a devenit el însuși un borfaș.

Dar dincolo de comentariile mele politice pe care cu siguranță nu le doriți aici, vreau doar să remarc rapid modul președintelui, și-a echipei sale de comunicare, de a gestiona criza de imagine generată în urma desemnării lui Adrian Veștea ca prim ministru și a scandalului monstru ce-a urmat.

Pe 14 iunie, pe Facebook, președintele făcea postarea de desemnare. Acea postare a colectat peste 22k de comentarii. Toate negative la adresa președintelui.

Presa a vuit și ea.

La nivel de mențiuni, președintele a scorat cu cel mai înalt punctaj dintre toate subiectele, fiind pe buzele tuturor analiștilor, oamenilor de rând, presă, KOLs etc.

Când vine următoarea postare a președintelui?

18 iunie. Un live anost, cu declarații despre un subiect, vă garantez, fără prea mare interes pentru publicul de interes al președintelui. E ca și cum arunci o bombă, după care pleci, iar când revii vorbești despre cum te-ai întâlnit cu un vechi prieten din copilărie, și ce nostalgia trip ți-ai luat. Cu subiectul precedent rămas în pom.

Zero crisis management. & moreover, vine fotografia asta de la întâlnirea cu Erdogan care demonstrează principiile puterii. Ofc, eu nu sunt un fan al genului ăstuia de show off, dar nu pot să nu remarc poziția președintelui și felul său de a se afișa la această întâlnire.

Nene, în campanie era zmeu. Ajuns la Cotroceni, nu-l mai consultă nimeni pe comunicare?

What the f**ks up, Denny’s?

E moment de sărbătoare, iar acest collab și faptul că rămâne un staple al internetului e de apreciat. Un brand care-și respectă istoria, cum ar veni.

Niște links

Viața după Google Search

Vreo 44% dintre oamenii care lucrează în social simt că șeful lor nu înțelege cu ce se ocupă ei, mai precis

Sună a nostalgie. E, de fapt, un diagnostic.

Of course, dacă ne uităm pe plan global, it might look like that, compared to others: X e un ospiciu. Reddit e umflat și astroturfat. Facebook înoată în AI slop. YouTube a devenit televiziune și cere bugete de televiziune. TikTok și-a pierdut din magie. Rămâne Instagram. Last man standing.

Bine, așa se prezintă situația geostrategică la nivel global cu focus concentrat pe SUA, locul tuturor posibilităților și mama democrației bolnave.

Dar mi-aș dori să mă aplec un pic pe România. Se aplică și la noi asta?

Read more

Ce nu am spus în 20 de minute de prezentare

Miercurea trecută am fost invitat la Food Content Creators să vorbesc despre algoritmi și cum funcționează ei.

Bineînțeles, cum mă știți…

Read more

152.007 reclame. 1.253 de influencers

Nu am mai scris de foarte mult timp despre influencer marketing. Mai ales cel din România. Simt că m-am ramolit un pic. Așa că m-am dus să citesc raportul BRAT pe 2025. Și mi-am dat seama că există două fețe ale acestei industrii. Două care NU se bat pe același public (că și aici s-a căscat o prăpastie la nivel de selecție), dar același attention economy, joacă același joc la timpul prezent și prea puțin strategic thinking.

Finalmente, două fețe ale aceleiași industrii unde unii au auzit de etică, iar alții pot spune și acum că “Nu, nu ne-a prins nimeni.”

Spoiler alert: dacă vreun om de comunicare citește raportul ăsta, this should spark some ideas, cum ar zice englezu’.

BRAT a monitorizat în 2025 152.007 postări comerciale realizate de 1.253 de influenceri activi, pe patru platforme: Instagram, TikTok, Facebook și YouTube.Față de 2024, s-a întrevăzut o creștere de 26%. Adică ne merge bine în industrie, cum ar veni.

Ia să pătrundem mai adânc…

Read more

Un partid apolitic de stânga a rupt pe Instagram

India are un nou star (a)politic (momentan): un gândac generat cu AI, cu un hoodie de parcă a ieșit dintr-un film al lui Tron, care…

Read more

Pe 27 mai 2026, Meta a anunțat oficial Meta One. Un program de abonamente care acoperă Instagram, Facebook și WhatsApp, cu prețuri pornind de la $2.99 pe lună pentru utilizatorii obișnuiți și urcând până la $49.99 pe lună pentru creatori și business-uri. Șase trepte de plată pentru o platformă pe care, până acum, o foloseai gratis.

Și toată lumea s-a întrebat: pentru cine e asta?

Răspunsul scurt: nu pentru tine…

Read more

La începutul lui 2025, dacă ai citit orice trend report serios din industrie, ai fi primit cam același mesaj: consumatorul vrea să renunțe la digital. Dumb phones în loc de smartphone. Vinyl în loc de Spotify. Camere pe film în loc de burst mode. Căști cu fir în loc de AirPods. Touch grass în loc de scroll. Era oficializat, era previzibil și suna impecabil de bine într-un deck de PowerPoint livrat unui client care voia să știe what’s next.

Fast forward la mai 2026, și conversația și-a pierdut din sens. Ceea ce la început de an era “2026 is the new 2016” n-a fost decât ce mă așteptam să fie: a marketing push. The analogue revival did not take place.

Cronologia unui trend inventat

Povestea nu a început în 2025. Primele semne au apărut în 2023, când Agus Panzoni de la Death to Stock vorbea deja despre IRL escapism ca reacție la pandemia din care tocmai ne recuperam emoțional. Articole din Financial Times susțineau că social media a atins apogeul, că a nu mai fi pe rețele era cool, că un feed neîngrijit se citea mai profesionist decât o prezență șlefuită. Offline-ul devenise status symbol, adică singurul lucru mai greu de obținut decât o geantă Birkin.

În 2024 și mai ales la începutul lui 2025, trend report-urile au industrializat narativa. MIDiA Research publica “Analogue Revival: A Cultural Pendulum Swing”, documentând creșterea vânzărilor de muzică în format fizic de-a lungul a cinci ani consecutivi. Global Wellness Summit includea “Analog Wellness” ca unul dintre trendurile definitorii ale anului. CNN Business raporta în ianuarie 2026 că vânzările de guided craft kits au crescut cu 86% în 2025 și că pentru unii oameni renunțarea la smartphone nu era un capriciu estetic, ci o decizie de viață. Hashtag-ul #nostalgia de pe TikTok ajunsese la 16,9 milioane de postări și aproape 100 de miliarde de vizualizări până în octombrie 2025, conform Shopify.

Cifrele erau reale. Problema era interpretarea lor.

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Cine e viral? Loganul de la Nürburgring

Weekendul trecut, la 24 Hours of Nürburgring, cel mai dur circuit de anduranță din Europa, s-a întâmplat ceva imposibil de explicat printr-o…

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Dacă ești brand manager și încă îți începi zilele verificând câți urmăritori au conturile de social, câți are competitorul și câți are influencerul cu care vrei să colaborezi, am o veste proastă pentru tine: măsori ceva care contează din ce în ce mai puțin.

Nu spun asta eu. O spune chiar Adam Mosseri, Head of Instagram, pe propriul lui cont de Threads: „Follower counts matter less than view and like counts. I understand why people focus so much on follower counts; they’re prominent and they’re easy to find. But if you actually want to get a sense for how relevant an account is, look at how many likes they get per post and how many views per reel instead.”

I know it might come up as a surprise for many of you, dar tot spun asta de ceva timp încoace. Nu mai construiți strategii bazate pe follower count, mai ales dacă sunteți deja la un număr considerabil. Construiți o comunitate ce nu vă aparține și la care nu aveți acces după bunul plac.

Mă simt nevoit să tot repet asta, deoarece se izbește aproape săptămânal de mine prin mail-uri, prin site-uri de campanii cu case studies și mai știu eu pe unde.

Dacă până și ăștia, care fac algoritmul și-l controlează, o zic… ce sens mai are?

Hai, totuși, că dezvolt pe larg ce se întâmplă și la ce să ne uităm…

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Să vorbim despre slow marketing

Dacă v-am spus că mi s-a luat total de attention economy, acum să vă spun și o soluție pe care încep s-o văd tot mai viabil.

Există o viteză la care poți alerga cu o găleată cu apă fără să verși nimic. Treci de acea viteză și, indiferent cât de bun ești, pierzi. Exact asta face marketingul de masă azi: aleargă, varsă tot și se întreabă de ce găleata e goală la final de trimestru.

Mai ales când la bază avem KPIs care nu mai sunt de actualitate. Obiective nerealiste raportate la buget. Așteptări nerealiste într-un timeline neconvingător (to put it mindly).

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Același conținut peste tot nu funcționează

Există o scurtătură pe care o face aproape orice brand și aproape orice creator la un moment dat. Filmezi un clip. Iese decent. Și în loc să te gândești ce faci cu el, îl încarci pe TikTok, pe Reels, pe Shorts, poate și pe LinkedIn dacă ești suficient de curajos, și îți bifezi ziua.

Cost-effective, nu? Eficient, nu?

Nu chiar. De fapt, deloc. Același material, postat peste tot îți scade, de fapt, reach-ul organic și-ți afectează inclusiv costul pe cel paid. Iar toate astea pentru că nu joci jocul fiecărei platforme. Care, de fapt, nu-i chiar atât de complicat, dar necesită o atenție mai sporită și o investiție mai mare în producție.

Let’s dive in…

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more