Stați să-mi iau alura de profesor…

Actually you know what, forget about it.

Care-i faza? Converse au făcut un ad. Scump, de altfel. Și în ad-ul ăsta, pentru că americanii nu fac spoturi și campanii la oha, se află și Aespa Karina. Poate n-ai auzit de ea, dar e ok, n-are decât vreo aprox. 23M de followers pe Instagram. Cântă, e artistă și e mega iubită în Asia, cu precădere South Korea.

Și, paranteză aici, nu pot să nu observ, ca un mic strateg ce sunt, cum se ridică un val de K-Pop și anything Asia & South Korea cu precădere. Atât în vest, cât și la noi. Este o obsesie nouă despre care nu știu să spun cât va fi, de fapt, alimentată de business & marketing și cât există în cifre de consumer. Mai ales la noi.

Dar e clar că e o obsesie, iar ca orice obsesie o să primească bugete și o să ajungă suficient de mare.

Now back to this stuff. Converse, în acest ad pe care l-au făcut pentru campania Chuck 70 X, au vrut să fie artsy, which is nothing wrong, dar în lumina artisticității imaginii, oamenii n-au observat că au scos și-un simbol triunghiular, care cuplat cu background-ul și culorile alese au dus grav într-o direcție nu foarte fericită.

Here, lemme show you…

Acum, e lesne de înțeles că lumea a înnebunit. Și-o spun cât se poate de asumat.

Dacă despre Sydney Sweeney putem vorbi de marketing sub forma de cultURĂ, aici îți trebuie un ochi extrem de rafinat, multă istorie și să cauți un pic și acul în carul cu fân ca să vezi și să înțelegi conotația.

Ei bine, acel triunghi pe rochia / fusta artistei, reieșit din felul cum pică lumină, plus întunericul din mâna cu care ține adidașii a scos o imagine cu puternic impact istoric, ce au dus gânduri la KKK.

Bun, iar acum trebuie să vorbim despre niște lecții, pe care nu stau să le înșir în cuvinte largi sau paragrafe exagerate, ci, așa cum v-am obișnuit, la linie.

1. Cât timp dezvolți campanii publicitare pentru branduri mari, asigură-te întotdeauna că ceea ce vrei să transmiți e clar și nu se poate interpreta în multiple feluri. Pentru că fiți siguri că, în lumea asta, sunt destui oameni care vor caută la virgulă să găsească ceva neînregulă. NU LĂSĂ loc de interpretare UNLESS campania este gândită în așa fel, iar locul ăla de interpretare e o strategie care-și propune să implice consumatorul.

2. Nu poți să faci publicitate dacă nu cunoști limba, cultura și istoria țării în care te duci să faci publicitate. Și sunt destul de categoric când spun asta. Dacă vreunul din elementele de mai sus îți lipsesc, apucă-te să-l înveți, pentru că momentul când o poți da în bară va fi o zi oarecare, la muncă. Fără să-ți dai seama ce damage și ce criză de imagine provoci. Și crede-mă, când o astfel de criză pleacă dintr-o agenție, clientul n-o să fie prea înțelegător. Capete vor pica, contracte chiar se pot renegocia, iar niște high-level people vor sta un pic cu capul plecat prin niște meetings. No bueno.

3. Fă-ți întotdeauna un scenariu de criză când vine vorba de o campanie mare. Asigură-te că din punct de vedere situații neplăcute ești calculat, ai gândit-o, ai o strategie, știi care sunt pașii de urmat și ce ar fi de făcut în astfel de cazuri. Also, simulează scenarii care să transpună proiecții despre cum s-ar putea vorbi despre campanie. Te ajută să-i dai un sens bigger than just the ppt.

4. Asigură-te ca orice campanie faci nu este doar fantezia umedă a ta sau a oricărei resurse implicate sau a unei părți din resursele astea implicate. Asigură-te că respectiva campanie nu este chiar visul umed al unui CEO. Nu-ți fie frică să refuzi. Să spui nu. Să vii cu soluții alternative la ceva ce poate fi o bombă atomică pentru un brand sau o execuție de tristă amintire sau, de ce nu, o oportunitate ratată pentru că nu e implementată corect.

Să faci marketing, advertising înseamnă să stai foarte mult ancorat în cultura în care trăiești. Să fii la curent cu ce se întâmplă. Să știi care-s ultimele studii de analizat, de citit. În ce news cycle ne aflăm. Să observi semnale în piață, comportamente, tendințe de consum.

Lumea ideilor e frumoasă, dar orice idee ar trebui să aibă o intenție. Iar intenția aia trebuie susținută pe toate canalele, cu buget. Și intenția, alături de idee trebuie să fie clare, concise, să transmită ceva și să aibă sens pentru peste 50% din audiența căreia te adresezi. Și asta cu 50% am fost io blând.

Și las la urmă ce-mi place cel mai tare: păi de unde scot io cultură, șefule?

Din cărți. N-am să uit niciodată cum a răspuns Tăușance, pe atunci directorul de comunicare al campaniei lui Klaus Iohannis (în prima aventură la prezidențiale) întrebat de unde își ia inspirația. Și omul a zis simplu: din cărți. Ficțiune și non-ficțiune.

Și la asta vă pot răspunde și recomanda, personal, cât se poate de tare. Cărți. Oricând.

Pe data viitoare!

Share #peinterneti

Dacă ne dăm un pas în spate, streamingul era văzut încă de pe vremea când, pe la conferințe de pe zonă, se urla că video is king. Marile companii de mass-media au privit mult mai pragmatic piața și felul în care se consumă divertisment și și-au dat seama, iată, că acum e momentul ideal pentru un push. După ce terenul a fost tăbăcit de Netflix, HBO, Disney sau Amazon, iată că a sosit momentul ca niște branduri “mai românești” să facă pasul în față.

În cifre, according to PwC, suntem sub media Uniunii Europene la nivel de abonamente plătite pentru servicii de streaming (21,37% vs. 32,7% media UE).

Cu toate astea nu stăm deloc rău și discutăm despre o piață emergentă:

În lumina acestor cifre, care ne explică destul de evident că video la cerere capătă o cerere (pun intended) din ce în ce mai mare, iată că vara asta putem discuta serios despre un take-over al OTT-ului.

Hai să vorbim un pic despre entertainment, această piață care nu ezită să ne surprindă și să ne țină conectați la absolut tot, inclusiv în short videos, pentru că ce nu e entertaining azi e basically dead and buried. N-o spun eu, ci felul în care consumul pare să fie dominant.

Voyo, platforma deținută de trustul Pro a pus pe masă, abonaților, posibilitatea de a vedea live, în timp real, concerte de la Beach, Please, Untold sau Electric Castle. Discutăm despre cele mai mari festivaluri din România, iar ca tendință de consum discutăm despre ceva ce englezii fac de dinainte de pandemie.

Nu știu cum au scorat în materie de vizualizări, câți concomitenți au fost în timpul acestor concerte, dar la nivel de ofertă mi s-a părut benefic mai ales pentru un target tânăr, în nevoie de a se conecta cu un loc sau cu un artist unde nu a apucat să ajungă.

Comparația benefică aici e cu BBC, care transmite regulat majoritatea festivalurilor mari din UK prin iPlayer și face asta din 2016 încoace.

Un alt jucător care a intrat pe piața de festivaluri și a răsărit de nicăieri a fost Orange TV Go, o aplicație care lasă mult de dorit, folosită ca un gateway pentru abonații Orange să vadă live TV și niște filme / seriale. Oferta e redusă în mare parte din timp, dar în august au transmis Summer Well live de la Buftea.

Recunosc, a fost ultimul lucru la care mă așteptam, but it happenned. Și sunt abonat Orange.

Repet, nu știu în cifre, ce concomitenți au existat și care a fost numărul total de watch time sau chiar și un avg. watch time, poate ne ajută cineva care are legături acolo, dar un lucru e clar: divertismentul live începe să capete amploare ca ofertă în platformele de streaming.

Poate cel mai mare bet al unora dintre aceste platforme o reprezintă video-on-demand pe sport. Știm povestea cu fcsb-ul și meciurile din Europa transmise exclusiv pe Voyo. Știm scandalul. Cea mai urmărită echipă din țară are cel mai activ fan base în zone cu un venit scăzut, iar asta nu-i un secret. Pariul nu a fost atunci câștigat de stream, dar investiția Voyo e pe termen lung.

Prin urmare, trustul Pro și-a asigurat exclusivitate pe Premier League, Ligue 1, Cupa Italiei, iar de la anul Conference & Europa League (competiții unde găsim cu regularitate echipe românești). Basically, Voyo a făcut o investiție în sport uriașă, dar miza aici e mai mare decât întregul business: e schimbarea unei forme de consum & comportament. E provocarea celui mai înfocat om, microbistul, să renunțe la clasicul TV pentru o platformă pe bază de abonament. Iar dacă acest pariu e câștigat, atunci sky is the limit.

AntenaPlay la fel, are video on demand și am auzit mai des decât mi-am imaginat combinația “văd Insula pe AntenaPlay” sau “n-ai AntenaPlay?” decât să aud că urmăresc emisiunea pe TV. Publicul tânăr, care mizează pe aceste reality shows marcante pentru piața noastră preferă să aibă control și zero ads, decât să depindă de programul & segmentarea în content a TV-ului.

Prin urmare, la nivel de comportament de consum, această intrare a streamingului full on în România, dincolo de clasicul divertisment, adică și pe alte arii precum evenimente live sau sportive punctează un shift. Iar acest shift poate spune foarte multe despre ce înseamnă conținut quality, video, long format, care să facă românul să bage și mâna în buzunar. Iar dincolo de asta, ce producții publicitare pot fi inserate și executate acolo, pentru că un lucru e clar: publicitatea pe on-demand nu e neapărat a love connection. Pe principiul: scot bani și tot văd ads?!

Din acest punct de vedere, Voyo are o problemă majoră, pentru că a creat canalul digital TV OTT VoyoSport 1 tocmai ca să poată rula reclame între partidele pe care le difuzează, fapt ce contravine ideii de streaming on demand + no ads cu control total la viewer vs. TV experience. Dar mai spune ceva: piața de streaming nu este încă pregătită să susțină cheltuielile exclusiv cu pe spinarea abonaților. Suntem încă foarte departe de acel moment.

O provocare, atât pentru platforme, cât și pentru brands este inserția asta în streaming platforms sub o formă digerabilă. Iar cea mai digerabilă formă este să producă conținut quality, seamless, care să se traducă în plus valoare. Adică bani către platformă sub formă de content digerabil, care adaugă watch time la client.

E ceea ce brandurile fac deja în social media. Adică cum fac să mă comport ca un production megahouse în care brandul meu să apară organic, învăluit de conținutul cu care se poate asocia natural (fie că discutăm de o nișă anume, un reality show, un subiect sau o serie de interviuri - nu știu, doar dau niște exemple).

Rămân, totuși, două probleme care sunt specifice pieței de la noi:

1. Costul operațional al acestor platforme vs. venituri

2. Problema ofertei vs. cost în fața publicului român

Punctul 2 este în proces de reglare, așa cum am scris mai sus, dar asta implicit crește costurile punctului 1, ceea ce mai departe ridică prețul la client. Iar clientul, în acest moment, e 50/50 la scoaterea banului. Pariul e pe masă, e acolo, dar nu e nici de departe jucat. De asta și avem reclame în platformele on-demand, for now.

În orice caz, mi-aș dori să cred că viitorul se află în streaming apps. Tehnologia și halul în care evoluează nu transmite altceva.

Iar brandurile trebuie să învețe să joace și acest joc, în viitor. TV-ul nu moare, nu are cum să moară. Pentru asta ar fi necesar o creștere a punctului de educație care ar suprinde realmente pe toată lumea, inclusiv pe noi, iar până acolo discutăm de generații. TV-ul rămâne baza TVC-ului și a ideii mari de campanie. Iar pentru românul de rând, piedestalul informației alături de TikTok.

Streamingul reprezintă pariul momentului și al viitorului pentru quality content cu control total la utilizator.

Share #peinterneti

Prieteni cu munci de birou, ați pățit? Sunt singurul?

E practic circularea stresului în natură. Și a providenței. Și a free market. Late stage capitalism. Keywords, keywords, keywords. Am înțeles că se practică.

Dar mi-a fost și de folos concediul ăsta la ceva: să conștientizez pe propria piele, în clar, că lumea în care trăim nu mai cea cu care am crescut. Cu care am fost obișnuiți. Și dacă nu ne adaptăm, s-ar putea să devenim brusc irelevanți și lăsați la urmă. Și în lumea asta în care trăim azi, să fii lăsat la urmă nu e ok, trust me. Din niciun punct de vedere.

Let me put it this way…

Dacă schimbările climatice ne arată că nu mai putem construi, trăi, acționa așa cum o făceam până acum, iar statele au nevoie de o strategie energetică tot mai bine adaptată la noile condiții, nici internetul și comportamentul nostru pe el nu mai e ce-a fost odată.

Bine, nici Vama, nici politica, nici presa etc.

Însă cât timp am stat parcat luna asta și mi-am redus la 2h / săptămână screen time-ul, n-am putut să nu încep să mă gândesc tot mai tare la ce strategii ar trebui să abordăm ca să ne diferențiem de AI. Nu de alta, dar fiind înconjurat de oameni care au treabă cu AI-ul, am apucat să aud tot soiul de grozăvii, de la research la implementare, la pur și simplu, relație?

Pe urmă am stat să mă gândesc dacă ar trebui să existe vreo figură a statului care să ne vorbească despre o strategie de educare, protecție și adaptare la AI. Dar m-am uitat pe statistici. Știți care este rata de adopție a AI-ului în România? 25%. Doar 25% dintre români folosesc AI. Este acest procent suficient de mare pentru a fi pe agenda publică? Aparent, nu prea.

M-am apucat să citesc despre AI, că doar ce să și faci într-un concediu. Iar prin citirile mele am ajuns la Mihnea Măruță, care n-a găsit răspuns decât la vreo 39 de întrebări despre subiectul în cauză, într-un discurs epic susținut la Ateneu. Recomand să citiți.

Upgrade in Progress

Despre lumea în care murim

Acesta e textul conferinței pe care am susținut-o în 17 mai la Ateneul Român. Evenimentul a făcut parte din ediția 2026 a conferințelor “Despre lumea în care trăim”, organizate anual de Fundația Humanitas Aqua Forte…

Read more

2 months ago · 177 likes · 34 comments · Mihnea Măruță

Eu? Eu n-am găsit decât o serie de învățăminte pe care le iau cu mine și care se modifică, constant. Iar, cu permisiunea voastră, în relație cu comunicarea și internetul, le las aici (că doar nu m-a întrebat nimeni):

1. Inteligența artificială nu pleacă nicăieri. The level of investment și dezvoltare ce stau la baza ei au depășit cu mult momentul în care să ne întrebăm if this will go off or not. Trenul a plecat. Get used to it.

2. Inteligența artificială utilizează niște puteri computaționale (fur cuvântul, cu același înțeles, de la Mihnea Măruță) uriașe. Atât de mari încât nici nu știm cum ajunge la răspunsul final. Mai departe, asta face scary toată mașinăria și, în final, pe noi mici.

3. Inteligența artificială are toate șansele ca in our lifetime să preia controlul.

4. Inteligența artificială este văzută cu ochi răi pentru că arată incapacitatea noastră de a le cunoaște pe toate și de a fi buni la toate. Basically, we are in denial și cu cât rămânem mai mult în acest denial, cu atât vom fi asimilați de noua tehnologie.

5. Nu există un moment mai bun decât acum să înveți ce poate face bucata de inteligență artificială cu care azi dialogăm constant: agentul. Pentru că da, inteligența artificială nu-i doar despre agenți, ci și multe alte interfețe pe care urmează să le cunoaștem mai bine în viitorul apropiat. Gen roboții ăia pe care azi îi vezi că se împiedică și cad prin TikTok-uri.

6. Viitorul va fi și despre cine știe să lucreze cu AI-ul astfel încât să livreze niște produse flawless. Atât în comunicare, cât și-n design, artă, film etc. Adică să folosești acest tool ca pe o extensie a creativității tale. Și las aici un exemplu făcut cu AI de la zero.

7. Conscious AI usage va deveni un motto, așa cum vorbim astăzi despre reciclare. Iar asta se va traduce în know-how. Cum utilizezi AI-ul în așa fel încât să nu-ți mănânci tokenii și natura s-o seci de apă.

8. Inteligența artificială are acest efect de drog: cu cât o folosești mai mult, fără să-ți dai seama, te stoarce de antrenament neurologic. I am not even joking. AI-ul este un tool extraordinar, pe care recomand să-l înveți, dar să faci totul prin el devine toxic. Nu uita să faci și tu research cum se făcea odinioară, să scrii cu mâinile tale, să citești, să-ți antrenezi concentrarea și attention span-ul. AI-ul se poate transforma foarte ușor dintr-un tool în ceva cușcă în care intri de bunăvoie. Ulterior, vei intra din criză de __.

9. În acest moment, în marile companii din România, se fac traininguri active de AI usage, dar nimeni nu vorbește despre asta de frica unei crize de imagine. Înainte să pui AI-ul în fața oamenilor think twice. Iar prin asta mă refer la tot. Și poate aici ar trebui purtată și o discuție despre valori, asumare și adaptabilitate. Marile companii (în afară de cele tech) nu sunt pregătite să vorbească despre AI într-un mod în care să nu deranjeze pe cineva.

10. Artificialitatea inteligenței artificiale este doar un moment în progresul acesteia. Va veni un timp când diferența între human made și AI made va fi pur și simplu o bifă pusă de platformele de socializare / reclamele la TV sub formă de anunț, ca la produsele farmaceutice. Până atunci, însă, train your eye to spot AI (nu mai e mult, cam suntem deja acolo).

11. În research, AI-ul rămâne un tool extraordinar dacă știi să-l folosești. Iar asta nu înseamnă să-l lași pe el să umble de nebun, ci să-i dai materiale precise prin care să sape + câteva extensii și skills de care să te ajuți. Dacă e ceva la care e nespus de bun, e să sape după informație și să scoată la lumină informație. Dar atenție la halucinări.

12. Nimic nu iese din chatul cu AI-ul fără verificarea ta. Niciodată. Nici în viitorul apropiat.

13. Uniunea Europeană a obligat platformele sociale să pună o bifă care să marcheze, în mod evident, ce e AI vs. ce nu. Inclusiv ce a fost modificat cu AI. Aceasta ar fi una din strategiile de protecție pe viitor. Dar și tu ai nevoie de una, mai ales când vezi astfel de anunțuri pe imobiliare, de ex:

14. Suntem în epoca descoperirilor. Doar că ce vedem noi zi de zi e lazy AI usage. Nu rămâne acolo și nu-ți crea impresia despre AI doar din ce vezi pe feed. Se întâmplă o tonă de lucruri mind blowing în paralel de care habar n-ai azi, dar poți afla mâine.

15. În momentul în care tot ce faci la muncă și în viața personală e dictat de AI, atunci e momentul să te trezești la realitate. Și nicidecum să te lauzi. “Aaa păi îmi face AI-ul totul” e echivalentul asimilării tale. În momentul când tu nu mai ai niciun input diferențiator, that is when you know.

16. Nu prioritiza niciodată AI-ul în fața unui om.

17. În comunicare, cred că lupta aceasta între human-made vs. AI-made va fi tot mai acerbă în perioada ce urmează. Pe măsură ce AI-ul se va extinde și va asimila tot mai multe job-uri, crizele de PR se vor înmulți.

18. În relație cu punctul 17, vom avea tot mai multe produse și servicii care se vor diferenția de AI și vor marșa pe ideea de “human made”. Cam cum sunt produsele handmade, așa vor deveni și aici. Doar că mult mai evidențiat și cu o importanță ceva mai mare.

19. Știți care e problema de azi? Când AI-ul încă nu e pregătit să facă față în consumer mode la necesitățile reale ale advertisingului? Că vedem numai execuții de lazy AI. Și că AI-ul, în acest moment, nu poate înlocui un spot TVC human-made, un shooting foto sau un p****s de 1px pus într-un KV. And that’s that.

20. În relație cu punctul 19, marile companii trebuie să înțeleagă că AI-ul costă mult mai mult, astăzi, ca să obții același rezultat. Un exemplu bun pe care-l am sunt TVC-urile. Pentru ca AI-ul să producă rezultatul unui TVC suficient de bun încât să pară organic, trebuie să scoți un buget muult mai mare din buzunar față de angajarea unei echipe de producție pentru același livrabil. Nu aruncați cu bani aiurea.

21. Cred că orice om de comunicare ar trebui să studieze AI-ul, să-l învețe, iar pe baza acestuia să-și facă o strategie de diferențiere.

22. Lazy AI = lazy creative input. Asta ar trebui să fie în cârca și asumarea agențiilor, nu a clienților care plătesc SOW-uri care încă au resurse umane în spate.

23. AI-ul invită la mediocritate & copycats. Evită pe cât posibil această capcană. Nu te mulțumi cu ce dă AI-ul și nu imita ce au făcut alții cu AI-ul. Caută să fii mai bun, să dezvolți mai bine.

Nu știu, atâtea m-a dus mintea până acum.

Trăim pe un internet plin de AI slop. Și în timp ce Uniunea Europeană obligă la bife, iar platformele sociale se bat cu pumnii în piept că vor contracara acest tip de conținut, cred că e deja evident pentru toată lumea: suntem pe un internet al nisipurilor mișcătoare.

Țara asta duce lipsă de o strategie care să integreze AI-ul în viețile noastre, în comunicare, în lupta împotriva dezinformării. Și tot aici se află și-un insight puternic pentru cine vrea să-l ia.

Așadar mingea nu poate fi decât la CNA, la RAC, la directivele UE și la legi făcute cu cap overall. Și pentru asta, nu știm cât mai avem de așteptat. De aceea, pentru oricine are even remotely o muncă de birou, ar trebui să se împrietenească cu AI-ul cât mai bine și să-l studieze cât mai bine.

Pentru că pe măsură ce clipești, totul devine tot mai mult AI.

Share #peinterneti

Subscribe now

Dar cel mai tare mă amuză felul cum aleg să comunice demnitarii noștri. În 2026. După atâta, chipurile, progres, evoluție, sisteme noi, SOCIAL MEDIA etc. Nu mai zic de social media, actually, că aici trecuseră deja 4 ani, adică un ciclu de alegeri, până când s-au hotărât, eventually, să facă politică și pe internet.

Până atunci, afișe și flyere. Făină și ulei.

Nici nu știu de unde s-o apuc, ca să fiu succint, pentru că am multe exemple de așa nu… dar trebuie pornit de undeva, so…

Rebrandingul lui Nicușor

Nicușor Dan a câștigat prezidențialele, tura doi, cu sloganul “Nu va fi ușor, va fi Nicușor”. I have no idea who invented this, dar din punctul meu de vedere e pe atât de râu, pe cât e catchy pentru românul de rând.

Președintele nostru se înscrie în cel mai agresiv rebranding la nivel de comunicare pe care l-a avut, după Klaus Iohannis. Actually, thinking about it, nu e chiar atât de departe. Doar urmează linia. El a câștigat cu un electorat de centru-dreapta mostly, inclusiv mulți nehotărâți, dar în mare publicul acela cu venituri medii și peste medii, educație medie și studii superioare, publicul corporatist, profesori, medici etc.

În principiu, un public pe care dacă-l minți, se prinde. Și dacă-l fentezi, te taxează.

La aproape un an de la preluarea mandatului la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan înregistrează o prăbușire a cotei de încredere în rândul populației. Dacă la alegerile prezidențiale din 2025 a obținut 53,6% dintre voturi, cel mai recent sondaj, realizat la începutul lunii iulie, îl creditează cu doar 24,2% încredere. Scăderea, de aproape 30 de puncte procentuale, se produce pe fondul crizei politice, pentru care o parte dintre susținătorii săi îl consideră direct responsabil. - Adevărul, 21 iulie 2026

Dincolo de deciziile politice ambigue luate de președinte, înregistrăm și-o serie de comunicări absolut defectuoase, deloc filtrate.

Cea mai remarcabilă dintre ele e fix criza politică în care intrat și din care n-a ieșit cu absolut nimic bun de comunicat timp de câteva zile. Mai precis, desemnarea lui Eugen Tomac și a lui Adrian Veștea, pentru care n-a oferit absolut niciun fel de explicații de-a lungul perioadei respective. Mai ales în momentul când unul era gata să-și depună mandatul, în timp ce altul era anunțat de președinte. De altfel, deciziile sale au venit mereu pe fondul ideii “eu știu mai bine decât voi, am mai multe informații decât voi”, fapt ce a spus-o chiar și-n fața protestatarilor de la Cotroceni.

Președintele rămâne cu multe bile negre la nivel de comunicare, unde pagina sa este o continuă criză de imagine pe care nu se sinchisește s-o rezolve în vreun fel. Stafful său pare brusc ocupat cu altceva. Pare-se că echipa de comunicare, cea care i-a făcut campanie, l-a lăsat un pic în derivă, dar motivele nu le cunoaștem. Sigur, nu spune nimeni să faci community management la fiecare comentariu, dar un răspuns aici, altul colo s-ar putea să-ți dai seama că valorează mai mult decât întreaga postare.

Notăm, așadar, rebrandingul brusc și-n rău al președintelui, unde diferențele dintre comunicările din campanie vs. cele de la Cotroceni sunt uriașe. Și nu, nimeni nu se așteaptă să aibă același comportament, dar transparența, explicațiile și legătura apropiată de public, mai ales în online, nu ar trebui să dispară. Refuzul de a prelua întrebări de la presă, răstălmăcirea factuală a realității (cum ar fi că SPP nu este un serviciu secret) etc sunt toate momente rușinoase pentru un președinte care a câștigat niște alegeri extrem de tensionate și la muchie de cuțit.

P.S.: Un highlight de așa nu este reprezentat de nominalizarea lui Veștea, din 14 iunie, unde după anunțul de pe Facebook ce a iscat o criză acută de imagine, pagina sa a ținut o pauză frumoasă până pe 18 iunie când a dat niște declarații paralele de la Bruxelles. Zero explicații, zero fir logic. Dar, așa cum am observat din comunicările dânsului, nu e obligat să dea nimănui explicații pentru deciziile sale și pentru thinkingul ahead, de care se tot laudă.

Domnul Gentea nu respectă legislația rutieră

Un clip mega funny mi-a lovit feed-ul de Facebook cât am fost în vacanță. Domnul primar al orașului Pitești, de unde mă trag și io, mister Cristian Gentea, publică un short video cu el făcând sport, ba chiar mergând cu bicicleta, de ziua sa de naștere.

Partea amuzantă? Nu respectă în niciun fel legislația rutieră.

@cristiangentea @cristiangentea ♬ ORANGE - ADRIAN LOREAU

Tiktok failed to load.

Enable 3rd party cookies or use another browser

Dar așa e când vrei să arăți părțile tale mai personale, alea în care vorbești cu omul, nu cu primarul, iar performance-ul e prestat doar parțial. Și când spun performance, nu mă refer la ideea de a juca teatru, ci de a fi în societatea actuală la rigorile ei & standardele setate față de cine ești.

Of course, domnul primar n-a scăpat amendat de electorat în comentarii. S-a sinchisit să ia vreo măsură? Să răspundă? Nicidecum, nene. Pulimea nu merită considerată.

Bine, ar fi fost super mega funny și viral ca Poliția Română prin Brigada Rutieră să-i lase un avertisment drept comentariu domnului primar. Dar nu se cade, știți cum zic?

Dacă sărim un pic pârleazu’ și ne uităm la politiceni din vest, vedem că se întâmplă și la case mai mari. Dar acolo se joacă în altă ligă, pentru că cineva e atent la ce se întâmplă în social, la imaginea demnitarului și la doleanța electoratului, așa că va folosi fiecare fărâmă de oportunitate ca să facă ceva despre asta. Pe scurt, cineva are o echipă de comunicare în spate și niște consultanți care zic de bine și vor de bine.

Cum ar fi primarul New York-ului Zohran Mamdani, prins în aceeași situație de a bicicli fără cască. Doar că ce s-a întâmplat aici? S-a repliat elegant, rapid:

Politicienii noștri ar avea multe de învățat din afară, dar pentru asta îți trebuie inteligență, interes, dedicare, pasiune și dorința de a munci în scopul binelui societății și a valorilor în care crezi. Din păcate, după cum prea bine știm, la noi altfel stau lucrurile.

Overall, unde e alegătorul?

Mi-a atras atenția postarea asta a lui Cătălin Drulă. E despre sentința dată de CCR asupra modificărilor legislative pe legea integrității, care basically îl concediază pe Fritz, șefu la USR.

Mno, am zis-o pe repede înainte să nu pierdem timpul cu asta.

Drulă mereu am impresia că pleacă la război. Sau că se războiește cu cineva. Sau că are aceste apucături de keyboard warrior. Adesea uită că e politician. Persoană publică. Și alege să se comporte ca un activist.

Dacă e ceva ce am putea extrage din felul în care se comunică în politica de Dâmbovița e că alegătorul e băgat în seamă EXCLUSIV când vine vorba de campanie politică. În rest avem parte de acest “război”, acest CS 1.6 cu live commentary pe feed-urile politicienilor.

Iar înfricoșător e că nimeni nu le spune: băi, dar obiectul muncii tale unde e? Legiferarea, electoratul, astea pe unde le-ai pierdut?

Eu mă întreb, serios, dacă cineva care a lucrat vreodată cu branduri și în agenții de comunicare, le face consultanță sau lucrează pentru dânșii, fiindcă onest vă spun nu se vede. Ca idee, toate situațiile tratate din absolut toate unghiurile, mailurile, bugetele, timelines, deadlines… absolut toate detaliile care se scurg back and forth pentru o simplă zi de filmare for a brand sunt amețitoare.

Nu mai zic, o postare pe Facebook trece prin cel putin 2-3 filtre înainte să fie aprobată. O campanie de advertising are mai mereu un Crisis Scenario în funcție de tipologie și topic. Cu măsurătoare de la 1-5 și aplicabilitate directă în funcție de situație.

Oamenii ăștia (politicienii) par însă să n-aibă nicio gară. They just hit the keyboard / pun pe cineva să le dea REC și they go, tăticule. Dar asta spune fooarte multe DESPRE EI, dar și despre oamenii pe care presupun ei că-i reprezintă.

Să ne bucurăm, așadar, că specialiștii de marketing & comunicare sunt buni să fie dați exemple negative prin investigații de tip case la 35k euro sau Nordis.

Prin urmare, cu ce idei plecăm de aici? Păi dacă ești persoană publică, de orice fel, we need to understand that…

• Orice postare trebuie să aibă un obiectiv, un țel. Dincolo de KPI, trebuie să spună ceva, iar adesea acel ceva trebuie să fie informativ-utilitar.

• Rage bait-urile, dezinformările, jignirile - toate astea rămân acasă. Urlă în pernă, nu pe Facebook.

• NU UITA că ești o PERSOANĂ PUBLICĂ, one way or another oamenii se uită la tine, se inspiră din tine, așadar NU ORICE poate să iasă pe gură; comportamentele se adaptează la situații; echilibrul, consecvența și perseverența trebuie să dăinuie. Keep a balance in all.

• Nu-ți schimba TOV-ul după cum bate vântul.

• Nu uita de publicul tău țintă, de audiența ta. Știi că vorbești cu cineva, eventual spune postarea în oglindă ca și cum i-ai spune-o cuiva, cu voce tare. Dacă-ți sună cringe, aiurea, penal, în orice caz altfel decât natural, don’t do it.

• Nu te forța. Nu te preface. Se vede. Foarte ușor.

Ne auzim next time, frenz!

Share #peinterneti

Subscribe now

Logo-ul în cauză, side by side comparison:

Prin 2016, dacă se întâmpla asta, nu rămânea decât la nivel de știre. Ce s-a schimbat de data asta? I don’t know man, maybe we got so tired with whatever the algorithm wants, încât pur și simplu ne agățăm de orice e remotely viral ca să mai scoatem și noi niște organic views.

Pentru că altfel, sincer, nu-mi explic această gaură neagră care pare că ne suge total de creativitate, de ambiție, de efort.

Post-pandemie, pur și simplu social media a fost într-o degringoladă totală. Și încă este. Și stați, că n-am vorbit despre noul subiect arzător din piață: irelevanța influencerilor. Și cum marii marketeri s-au întors acum împotriva creatorilor de conținut, cu arme de la naftalină de-o naivitate surprinzătoare.

Dar promit că vorbim într-o ediție viitoare și despre asta, că-s multe de spus. Momentan vreau să ventuiesc un pic despre cât de mult a secat lacul ăsta intitulat social.

Și am furat un colaj de la un alt Substack foarte mișto, care scrie mostly pe același subiect. Îl pun mai jos.

Sunt câteva motive pentru care social media, așa cum este ea reprezentată astăzi de către marile platforme, ce aparțin de big tech, a ajuns în punctul ăsta atât de trist. Basically, it got so streamlined, so mainstream, so copycat încât comparațiile cu marea industrializare + globalizare sunt extrem de relevante.

Vreau să înșir aici câteva motive pentru care socialul a ajuns în halul în care a ajuns. I mean, just take a look at the aforementioned collage… vedeți ce văd și eu? Sunt literalmente template-uri peste template-uri regurgitate în același tip de execuție, doar contul diferă și probabil câteva elemente discursive.

În rest? Nothing but slop. Everyone curates something. Toată lumea are o opinie puternic dezvoltată pe ce anume să dai banii și ce nu. E chic rău, ngl. Dar dincolo de bucata asta de consumer, la branduri se vede cu ochiul liber că situația e gravone, nene.

Și momentul ăsta Instagram a fost un punct evident. Literalmente te legi de un logo, care btw nu-i rău deloc având în vedere de unde a plecat, ca să mai atragi și tu niște atenție. Și să zici, haha, funny funny, că r-ul ăla caligrafic seamănă cu un z. Că sigur ai făcut orele alea de caligrafie din generală, la 1-4, și ți-ai dat seamă că r-ul caligrafic devenea z când te lua somnul în bancă.

But I might be wrong. As always, nu mereu am dreptate și asta-i frumos. Te las în comentarii să urli, dacă simți s-o faci. Până una alta…

Motivul 1: Fuga după bani

Agențiile au trăit pe vremea pandemiei cu hrană, apă și energie dacă-mi permiteți gluma, dar cu vreo 40% mai puțin decât ar fi trebuit orice om angajat să vadă. Asta dacă a mai rămas angajat.

Pandemia a arătat ceva foarte cinic în absolut toate colțurile lumii:

• agențiile sunt dispensabile;

• n-ai nevoie de comunicare mereu, mai ales dacă ești un brand mare;

• uite că se poate face treabă și doar cu creatori de conținut;

• de ce am nevoie de o agenție de social, când 2 freelancers pot face same thing on newly created TikTok?;

Dincolo de acest șoc teribil to the system, unde contracte au fost terminate, altele suspendate, altele reduse substanțial la nivel bugetar, pandemia a venit, a trecut. Cine a fost marketer for real, și-a dat seama atunci de puterea online-ului. Majoritatea însă? Au rămas la punctele menționate anterior.

Așadar, ziceam, a trecut pandemia. Brandurile au început să alerge după banii pierduți. S-au făcut investiții, s-au reluat contracte, dar negociate altfel. Negociate pe sistemul: help us make money și ne auzim mai târziu. Agențiile au dat repede din cap, că și ele aveau nevoie să-și acopere pierderile. Așa că au acceptat orice mic cent aruncat înspre ele. La unii a mers, la alții nu prea. Treaba e că socialul a rămas, ca ramură de marketing și în orice SOW, cel mai slab plătit serviciu, adesea la “și altele”.

Bineînțeles, ce a salvat, totuși, socialul? A fost TikTok. Unde să faci video was never cheap. Dar asta n-a împiedicat băieții deștepți, gen Dr. TikTok, gata să te servească pe 300 de euro cu tot echipamentul și 40 de video-uri pe lună. Yet again, a bump in the road.

Fuga asta după bani a dus la accelerarea short termismului. Obiectivele s-au micșorat. Frecvența s-a amplificat. Strategiile au fost aruncate pe geam în pofida trend marathonului care ține și azi. În paralel? Platformele sociale sufereau schimbări ce aveau să dicteze, în rău, landscape-ul. Dar cine avea timp să le urmească cu atenție când clientul îți sufla în ceafă la orice pas? Și la preț de dumping.

Expertiza a scăzut și a făcut loc cantității, nu calității.

Motivul 2: Era algoritmului

Ce sunt algoritmii, prieteni dragi din marcomm? Păi nu-s nimic altceva decât niște sisteme de cod puse laolaltă pe baza unor semnale personalizate sau menite să fie cât mai personalizabile, astfel încât experiența fiecăruia dintre noi să fie, cică, relevantă.

În adevăratul sens al cuvântului, orice cod, orice algoritm, poate fi spart. Poate fi măsluit din exterior, fapt ce s-a demonstrat la alegerile prezidențiale din 2024. Dincolo de asta, orice algoritm, fiind un simplu cod, nu poate respecta decât un set de reguli ce i-au fost impuse.

Așadar, încă din naștere, algoritmul ăsta nu ține cont, n-are preferințe și nu te ajută dacă nu-i faci pe plac.

Într-o oarecare măsură, acea accelerare a frecvenței le-a plăcut platformelor, pentru că a dus la una din multele cerințe ale algoritmului: postează mult și des. Asta a dus la o degradare a conținutului de brand și consumer, în general. Lumea posta la greu, doar ca să rămână în atenția algoritmului.

Dincolo de asta, alt șoc: urmăritorii nu mai sunt relevanți, iar ce ai semănat în ultimii 10 de ani social brusc sunt cu zero roade. Sau hai, 3%, treacă de la algoritm.

Agențiile de social, oamenii de social, creatorii de conținut s-au trezit brusc în fața unui landscape care nu-i mai ajută. Și pun aici și creatorii deoarece și ei au fost privați de vizibilitatea ce o aveau odinioară. Ba chiar aș îndrăzni să zic că au fost privați de autoritatea pe care o aveau odinioară. Au primit the better side of the cheese, dar tot incomparabil cu trecutul recent.

Ne-am trezit, astfel, că minunata lume nouă a devenit un joc dictat de algoritm, nicidecum de interesele tale, calendarul tău editorial, obiectivele tale sau strategie.

Motivul 3: Templetizarea / industrializarea conținutului

TikTok e salvarea și uciderea, finalmente, a socialului. E cel care a pus capac ideii de engagement și a introdus algoritmul media sau algorithmic media, în loc de social. E cel care a creat For You feed, un loc unde doar scrollezi, vezi, dai maximum un like, poate comentezi, dar mostly you just stare at slop non-stop.

Tot TikTok a fost cel care a dat naștere Capcut. Iar Capcut e locul de unde provin azi majoritatea template-urilor de social. You know, acele readymades social posts unde doar înlocuiești cu media / text ceva ce e deja creat. Pe baza acestor templates s-au născut trenduri. Trenduri preluate de creatori de conținut, de branduri.

Aceste template-uri, de fapt, nu sunt altceva decât banda de la fabrică. Fiecare asamblează la creația aceluiași trend pe baza unui template. Unul îl creează, restul replică. E ușor de observat, mai ales dacă ne întoarcem la colajul de mai sus.

Text on image. Kinda chic. Kinda chic. Kinda chic. Produse pe care aș da banii. Tumblr-type shit text pus pe background monocolor. ASPIRAȚIONAL. Eseuri de citit când te-ai săturat de social media. Posted on social media… E aproape o cameră pline cu vitralii, unde efectul luminos este același. Repetat la nesfârșit.

Vreau să fiu onest for a moment. Am jurizat Digital Divas și vă spun sincer că am rămas șocat de procentul de conținut original vs. adaptări de la alte conturi. Literalmente it was all just an ego show. Zero community building. Zero dedicare. Zero efort.

Știți care e indicativul că un influencer nu are o comunitate în spate? În momentul când lansează un proiect, de orice fel, asupra căruia și-a depus efortul, iar toate comentariile la postarea cu anunțul respectivului proiect sunt complet paralele. Zero quality comments. Acesta ar trebui să fie unul din principalele indicative pentru care un brand nu ar trebui să se asocieze cu un influencer.

Dar divaghez. Sunt în continuare multe conturi de creatori de conținut foarte bune și foarte engaging. Search for them. Go for them.

Motivul 4: Ce mai e, de fapt, un KPI? Cât de real e?

Platformele au avut atâtea scandaluri și scăndăluțe cu KPIs, de la Facebook care a raportat greșit reach și video views ani la rândul, pompându-le artificial, la TikTok care a trecut prin aceeași fază, nu mai zic că TikTok-ului i s-a măsluit prin hackers algoritmul și a arătat ce vulnerabilități are….

Iar ultima fază? După ce ani de zile am stat cu reach-ul în gură, explicat ca fiind această cifră unică care indică câți indivizi solitari ți-au văzut ție postarea, s-a concluzionat că there is no unique reach. Că e foarte greu de calculat. Că o postare în feed cu aceeași informație care se află și-n story poate fi văzută de același individ, pe același terminal și să fie considerat reach unic la fiecare format.

Așa că ce au zis băieții? Hai să schimbăm pe impresii. Dar apoi au zis “păi nu, că impresiile sunt bad… nu sunt văzute cu ochi buni, că așa i-am învățat ani la rândul, să pună reach vs. impresii în balanță și să aleagă mereu reach, nu merge așa…”. Și-atunci, o minte luminată din biroul ăla a zis “OK, rebranduim impresiile în VIEWS!”. Toată lumea a aplaudat și viața a mers mai departe.

Și cum viața asta a mers mai departe, oamenii și-au dat seama că feed-urile lor algoritmice nu sunt ceea ce utilizatorii își doresc. Nici brandurile. Dar pe branduri i-au păcălit cu ads, dar și acolo povestea devine TOT MAI TRISTĂ.

Au ucis attention span-ul utilizatorului. Au ucis engagementul. Au creat fabrici de boți pe care le plătesc la postare și acum landscape-ul arată de parcă suntem toți niște nebuni. I mean, take a look at what YouTube does nowadays ca să mai ia în calcul un view la video: basically primul frame. Lol.

Cum absolut toate s-au redus la minimum, de la atenție la engagement, și platformele și-au actualizat metricele astfel încât să reflecte minunata lume nouă: azi sunt views înregistrate la primul frame, mâine? We’ll know soon enough.

Finalmente

Landscape-ul din social media-ul de astăzi nu mai reprezintă un challenge, neapărat. Nu mai e demn de luat în serios. E streamlined, industrializat, templetizat, dictat de valuri de tendințe efemere pornite din niște templates sau din cum își schimbă vreun brand logo-ul (a se citit, big news / “cultural” moments).

Basically trăim din firimituri. Și facem din firimituri industria calului, cu multă pâine.

Pe de-o parte e felul în care au evoluat lucrurile post-pandemie. Pe de altă parte, e și modul în care socialul, dând glas oricui de oriunde și fiind tot mai populat, a devenit. Sau era așteptat să devină. Nu degeaba lumea se închide în comunități nișate pe anumite topics.

Nu degeaba Reddit, așa plin de incels și nebuni, rămâne cea mai atractivă zonă inclusiv și pentru global brands.

It’s where a community meets a common goal, învelit în mult conținut utilitar. Da, mai un haha, hihi, dar mostly you gotta offer something if you do it.

Dacă brandurile ar trebui să ia ceva cu ele în urma pandemiei, e că agențiile de comunicare NU sunt dispensabile. Iar faptul că multe branduri și-au anulat comunicarea în pandemie, deși absolut toată lumea s-a mutat online a fost printre cele mai mari greșeli strategice. Dar deh, you gotta save your budget în timpuri de criză. Deci nu e musai ilogic.

Ce facem cu socialul? Cine are poftă și vrea, continuă să se provoace creativ și să vină cu idei, fără să depindă de un template. Ei sunt cei care generează templates, fără să intre în capcut sau instagram edits. Oamenii ăia merită admirați. Luați și-un exemplu.

Dacă este un lucru la care țin printre juniorii care vin acum din spate și vor să lucreze în social, dincolo de faptul că stau conectați la tot de mișcă, e să văd că vor mai mult decât ce văd în feed.

Thinkingul ăla outside the box n-a fost niciodată o treabă ușoară. Templetizarea asta și mai ales AI-ul demonstrează ce ușor este să te scalzi acum în mediocritate. Să n-ai niciun input și să te mulțumești cu ceea ce vezi deja. Doar pentru că e suficient de “relatable”.

Dacă "thinking outside the box” se presta anterior campaniilor mari, provocărilor cu bugete ambițioase, acum e momentul să se aplice granular, la day to day tasks.

Yeah, I guess it’s good to be back.

Live webinar #PeInterneți?

Prieteni, urmează câteva schimbări pe aici. În primul rând, acest newsletter nu va mai avea o variantă paid începând cu 2 septembrie. Am decis să redirecționez newsletterul într-o zonă liberă, iar pe baza expertizei și experienței mele să vă ofer alte produse contracost mai aplicate, personalizate.

Nici frecvența nu va mai fi una stabilă. Cel puțin nu se vor mai trimite 2 newslettere pe săptămână. Lunea va fi ziua #PeInterneți la voi în Inbox.

Mai apoi, pentru această toamnă, cu cei doritori dintre voi, aș dori să țin un webinar despre algoritmii social media, mai precis Instagram și TikTok, că au devenit platformele principale. Facebook imită Instagram în mare parte.

Vreau să fac un sondaj înainte de toate, să văd dacă există doritori. Webinarul are un preț fix de 399 lei. De asemenea, îmi voi deschide porțile și pentru consultanță 1 on 1. So yeah, that’s also happening.

Prin urmare, no more paid version of the newsletter, dar mai multă aplicabilitate prin produse utile contracost, webinarii sau consultanță.

Prin urmare, răspunsul vostru mă va ajuta teribil de mult, iar acest text va fi trimis și sub formă de e-mail dedicat curând.

Share #peinterneti

Subscribe now

Și apoi conștientizarea că: OMG, this might actually make it. Are potențialul să devină ceea ce nimic altceva n-a reușit să devină…

Prieteni, vă salut. I’m back. Și nu oricum, scriu o ediție specială a #PeInterneți doar ca să marcăm acest moment glorios al internetului:

Iată, nu a trebuit să așteptăm decât 16 ani (aprox.) ca să ajungem la acest moment de sărbătoare.

Și chiar e un moment de sărbătoare. De ce?

Să facem o incursiune în istoricul platformelor sociale de la noi: știm că Facebook este piața centrală a României. Este locul din care au plecat cele mai multe scandaluri, fiind și platforma cu cei mai mulți utilizatori români extrași din absolut toate grupele de vârstă. Mai apoi, știm că orice scandal ca să-și merite confirmarea, trebuie să sfârșească în Facebook.

Așadar, Facebook deține townhallul țării.

TikTok, pe de altă parte, care nu-i nicio altă parte, ci fix aceeași doar că pe short video, a strâns grosso modo cam aceeași audiență ca pe Facebook. De acolo a pornit scandalul #CG11 și alegerile prezidențiale. De acolo pornesc, de regulă mai toate dezinformările și scandalurile din piață. Să vă mai zic de Beregoi vs. Bostănică? Ăsta-i cel mai recent, amplificat total în TikTok.

Deci și TikTok este o platformă bine pe scandal.

Dar Instagram? Instagram a rămas această platformă unde lumea are hot takes de care nimănui nu-i pasă. Esteticul e king. Still. Avem carousels cu text overlay. Fac și eu. Îmi place. Suntem templetizați la maxxx. Beauty, fashion & mai nou longevity. E platforma unde se întâmplă toate campaniile publicitare cu influencers. Pentru că este și cea mai “pură” sau “social like” platformă rămasă.

Ei bine, iată că s-a spart țeava și-aici.

Care e faza?

Edmond Nicolușcă, cunoscut pentru inițiativele sale de revival urban (istoric), culturale și mai nou gastronomice (co-owner la Mița Biciclista) a călcat un pic cam strâmb într-un IG Reel în care a luat la puricat “speciile” de gurmanzi ce iubesc margarina, iar nu untul. Mă rog, toată logica discursivă e foarte “edgy”.

Bineînțeles, asta nu înainte să dea cu manta în comunism și faptul că românii n-au avut și n-au știut ce-i ăla unt până de curând + să dea direct în Nea Mihai. Patiseria, ba nu, instituția de care bucureștenii sunt extrem de mândri. Bine, patiseria asta are și-un istoric destul de adânc, fiind acolo în Piața Amzei din 1985. Dacă n-ați încercat, pls do. Și nu numai merdenele.

Basically, omul nostru a încercat să ne culturalizeze forțat printr-un short video on Instagram, de care David Hume poate c-ar fi fost mândru.

Și nici măcar nu e la prima lui încercare, c-a mai avut ieșiri dubioase și i s-au găsit scuze prin diferite colțuri ale internetului.

Doar că a greșit pe atât de multe paliere de comunicare, încât n-am putut să mă abțin să nu disec un pic. Mai ales că și-n comentarii e un fiasco total. Oamenii ăia chiar nu au un expert în comunicare de criză și, în general, comunicare cu care să se consulte?

Problema lui Edmond și a Miței e că și-au construit o imagine foarte respingătoare. Până și acest clip, dacă ne uităm la alte intervenții și momente pare să fie actually his brand. Adică nu pare nicidecum vreo intenție greșită de comunicare, cât mai degrabă the real deal. Raw. Uncut.

Ce e greșit în clipul lui Edmond cu Mița?

Basically, tot clipul e construit din poziția taxonomistului. Ăla care stă deasupra “speciilor” pe care le cataloghează. Publicul e un obiect, nu interlocutor. Mă rog…

1. Lovește în patiseria lui Nea Mihai

Pe un ton sarcastic, or at least he tried, vorbește despre individul la care face referire (adică o bună bucată și din audiența lui) ca fiind “super convins că cea mai bună patiserie din lume e la Nea Mihai, la colțul blocului”.

Faza e că n-o face doar verbal, ci e fix în fața patiseriei. Pe care o declară plină de margarină și ce mai zice el acolo. Adică un fel de “cum să-ți placă, mă, săracii ăștia care habar n-au ce fac?” Sau dacă-ți place, înseamnă că nu ai gustul suficient de cultivat. Că atâta știi.

Așadar, un loc drag publicului țintă al lui Edmond & Mița e atacat frontal, la nivel de hook în clip. Adică face ragebait, pe scurt și transformă acest public țintă în adversar încă din primele secunde.

Cum să filmezi așa ceva, să faci edit pe mizeria asta, să treci prin feedbacks și să consideri că e ok?

Cum să faci, pe șleau, publicitate comparativă?

Cum să admiți, față de o bună bucată a publicului tău că nu are un gust suficient de dezvoltat încât să știe ce e aia o patiserie bună?

Dar mai ales, cum să dai într-un establishment al gustului românesc, acolo din ‘85. Un loc care a hrănit generații, care a trecut peste atâtea crize și schimbări, dar care e și astăzi acolo.

Singurul motiv solid pe care l-aș putea găsi ar fi dacă brandul La Mița Biciclista ar avea un arhetip de challenger. Dacă ar fi acest Burger King gonna fuck with your McDonald’s anytime. Dar nici nu e. Nici nu vrea să fie. Nici n-o face corespunzător, dacă încearcă s-o facă.

E pur și simplu o mișcare ce nu vine dintr-o nevoie de comunicare, ci dintr-o frustrare.

2. Speciile

Deși îmi place Specii și mă bucur c-au revenit, nu despre ei e vorba, ci despre cum Edmond analizează ca un fin om de știință, cu un umor slab dezvoltat, aceste specii de indivizi subdezvoltați culinar, pe un raționament defect.

Practic, oamenii devin pentru el niște exemplare prinse într-un insectar, cu denumire savantă deasupra acului. Realitatea locală devine material de disecție, el fiind iluministul venit să descopere (că doar nu degeaba facem referințele alea “pariziene”).

3. Zi bă, îți place margarina? Hai, sictir!

Citez: „Pare că toată viața a gustat doar margarină și spărtură de brânză.” / „până nu guști untul, margarina rămâne adevărul absolut.”

Io înțeleg ce-a vrut să zică. Înțeleg, din nou, că poate a vrut să fie umoristic. Dar maaaaan ai ratat-o total. Mai ales prin context. Ești în față la Nea Mihai, how are we supposed to laugh at that sau să te luăm în serios, pe tine, om care are Mița Biciclista și practic e concurență?

Ce vrea Edmond să spună și o face aiurea e că “dacă preferi altceva decât mine, e doar pentru că n-ai fost încă luminat”, el fiind, repet, iluministul. You know. Adică face un poisoning the well, îi refuzi interlocutorului dreptul la o preferință legitimă și îi reduci gustul la o lacună de educație. Cul cul.

4. Vezi că trezești comuniștii

Acest unt vs. margarină, pentru că tragedie istorică națională, că românul n-a avut de unde și n-a știut de capul lui pentru că a fost comunism. Dar al req nici nu s-a deșteptat până acum. Lasă că vă explic io și poate așa puneți mâna pe unt.

Păi, e frumos așa? Spune că “toată viața a gustat doar margarină”, adică echivalăm cu o generație despre care spunem că “n-o judec”, în timp ce e judecată. Paralipsă, nene… “nu spun, dar spun”. Ok.

Știți cu cine seamănă asta? Cu prea-iubitul CG: “nu știu ce voi face, dar știu ce voi face”.

5. Falsă solidaritate

Revenind la asta cu “nu judec”, dar “am crescut cu toții”, se arată din nou o falsă solidaritate. De ce? Pentru că vine apoi disecția. El se ridică above all, practic am crescut cu toții, dar eu am ales să mă deștept. Voi? Ce mai așteptați? Asta-i condescendență. Și e nasol. Și reiese atât de evident încât tot mesajul e pierdut total.

În final, întreabă cu un CTA: Voi ce tip sunteți? Dar tu, Edmond, tu ce tip ești?

Also, nu vă mai zic că face publicitate comparativă, el având o patiserie la Mița Biciclista cu filmare directă a produselor lui Nea Mihai, în fața patiseriei. C’mon, man, atât de rău vă merge?

Așadar, se califică și la denigrare.

Ce ar fi putut face oleacă mai bine toată aventura asta de comunicare?

Hai că sunt băiat bun, dacă tot m-am pus pe critică, pot da și sfaturi.

Aceeași idee prezentată în clip putea fi evitată prin:

• Nu filmezi în fața concurenței și nu atragi iluzii de slabă calitate; adică nu denigrezi;

• Dacă faci această “galerie a mâncătorilor”, era mișto ca naratorul să se pună și el într-o categorie, poate chiar prima de “specie” ridicolă;

• Auto-ironia works like a charm sometimes, ar fi bine să fie exersată în astfel de clipuri;

• Nea Mihai is the hero here, not the punchline și nu comparația negativă; în momentul ăsta cred că Mița are mai mult de câștigat dintr-o asociere cu Nea Mihai, decât din comparații pe care nimeni nu le-a cerut; omagiu, dacă vreți, incipit în patiserie de bun gust, dacă vreți etc;

• Dacă tot e un clip educațional, tonul ar trebui să fie altul, îndelung exersat, also totul trebuie prezentat ca clip utilitar, educațional, un fel de “hai să descoperim împreună”. Nu facem clipuri tip examen, pe care l-ai picat deja din primele 5 secunde;

Cred cu tărie că atât Edmond, cât și Mița au nevoie de niște experți în comunicare. Unii serioși, care să le spună un pic despre audiența lor, despre piață, să pună un pic în balanță ambițiile lor față de puterea de cumpărare, educația și înclinările românului.

Altminteri, e un continuu delir al unui cetățean franțuzit frustrat pe insuccesul propriului business și al ambițiilor sale demne de Paris, moncher, nu micul Paris.

Mița are potențial, dar în acest moment e pe un făgaș pierdut.

Later edit: Profilul de Instagram a fost trecut pe privat, iar clipul a fost dat jos de pe toate platformele. Nici nu știu în ce limbă să vă explic că nu așa se face damage control. Dacă clipul contravine valorile tale, el nu apare, in the first place. Dacă, totuși, ai făcut o greșeală și vezi că devine viral, în sens negativ, îl dai jos imediat. Nu după suficiente ore încât să pară că ai muls o vacă.

Mai apoi, treci un cont întreg pe privat? Ce e asta, some artistic bullshit way of mourning? Tati, nu suntem în vreun roman francez, facem comunicare. Asumă-ți faptul că ești un brand, o companie publică, un spațiu dedicat unor lucruri, nu fugi așa.

Mai apoi, despre asta cu cumpăratul de followers, mi-e kinda greu să cred că s-au apucat ei să-și cumpere urmăritori. Cred că este un atac din extern, pentru că nu-i deloc greu să faci astfel de atacuri. Momentul nu-i deloc potrivit pentru astfel de lucruri și oricât ai greși, când sunt ochii pe tine, să faci așa ceva e absolut grotesc.

Prin urmare, ce zice postarea de mai jos n-aș lua-o de bună. Cred că sunt atacați din extern… which is not nice. Oricât merită, nu e niciodată ok să faci d-astea.

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

A sosit momentul să purtăm conversația AIA. Subiectul care ne face să ne pierdem job-urile, pe alții să reacționeze virulent, CEO-ii și directorii să vorbească constant despre actualizări, optimizări, implementări etc, iar companiile să adopte tacit o tehnologie de care le e frică să vorbească public, de frică să nu-și ia mare criză de imagine.

Welcome, people, to AI world.

În 2026 am ajuns în punctul în care nu mai e despre dacă folosești AI, că îl folosește aproape toată lumea (mai puțin în #RO), ci despre unde îl bagi, unde îl ții departe, și cum nu ajungi reclama Coca-Cola de Crăciun, despre care vorbim mai jos. Vestea bună: zonele în care AI-ul chiar te ajută nu sunt multe, dar sunt clare.

Vestea proastă: el îți dă, dar nu-ți pune și-n traistă.

Ce am citit, mă întrebați? Păi… „AI in Social Media Marketing 2026”, HubSpot State of Marketing 2026, Salesforce State of Marketing 2026, McKinsey Global AI Survey 2026, statisticile Sprout Social pe 2026, plus discuția online de la ICYMI „Breaking Down Agentic AI for Social Teams” (cu Sakura Irie de la Google, Rachel Smith, Monark & Co și Brandon Smithwrick), plus un studiu din Communications of the ACM despre cât consumă, de fapt, fiecare prompt. Avem de discutat, dar vă dau și prompts utile, vă spun cum le putem folosi, eu zic că e util.

Această ediție este dedicată abonaților plătitori. Dacă vrei s-o citești până la capăt, te invit la un abonament. Te costă doar o cafea, pe lună.

Read more

În viteza schimbărilor cu care ne trăim zilele, poate că v-a scăpat o noutate destul de importantă. Google tocmai a schimbat jocul search-ului. You know, the old Google search thi…

Read more

Asta e ediția aia. Un ghid de bune practici în social media pentru 2026, scris pentru branduri și creatori care vor să joace corect, fără garanția c-o să și câștige mai mult decât pot vinde transparent. Fără bait, fără conturi false, fără să simulezi un val care nu există.

Vestea bună: în 2026 chiar se poate. Vestea proastă: trebuie să muncești.

Am luat multe surse la puricat, ajutat de AI (pentru că e o unealtă incredibilă dacă știi cum s-o folosești și cum să te raportezi la ea): rapoarte de la Social Insider, noutăți de la Social Media Today, Later, Buffer, Hootsuite, Sprout Social, plus analizele de algoritm ale lui Adam Mosseri și ale lui Richard van der Blom, plus regulamentele actualizate ale platformelor și studiile românești pe care chiar le poți cita într-o ședință fără să roșești.

Asta așa, că se apropie perioada concediilor și-o să luăm și noi o pauză aici. Dar vă anunț ce și cum.

Read more

Internetul astroturfingului și psyops-urilor

Când m-am așezat să scriu ediția asta, eram destul de extenuat. Veneam după un research strategic intensiv, plus niște runde de creație…

Read more

Sună a nostalgie. E, de fapt, un diagnostic.

Of course, dacă ne uităm pe plan global, it might look like that, compared to others: X e un ospiciu. Reddit e umflat și astroturfat. Facebook înoată în AI slop. YouTube a devenit televiziune și cere bugete de televiziune. TikTok și-a pierdut din magie. Rămâne Instagram. Last man standing.

Bine, așa se prezintă situația geostrategică la nivel global cu focus concentrat pe SUA, locul tuturor posibilităților și mama democrației bolnave.

Dar mi-aș dori să mă aplec un pic pe România. Se aplică și la noi asta?

Read more

Ce nu am spus în 20 de minute de prezentare

Miercurea trecută am fost invitat la Food Content Creators să vorbesc despre algoritmi și cum funcționează ei.

Bineînțeles, cum mă știți…

Read more

152.007 reclame. 1.253 de influencers

Nu am mai scris de foarte mult timp despre influencer marketing. Mai ales cel din România. Simt că m-am ramolit un pic. Așa că m-am dus să citesc raportul BRAT pe 2025. Și mi-am dat seama că există două fețe ale acestei industrii. Două care NU se bat pe același public (că și aici s-a căscat o prăpastie la nivel de selecție), dar același attention economy, joacă același joc la timpul prezent și prea puțin strategic thinking.

Finalmente, două fețe ale aceleiași industrii unde unii au auzit de etică, iar alții pot spune și acum că “Nu, nu ne-a prins nimeni.”

Spoiler alert: dacă vreun om de comunicare citește raportul ăsta, this should spark some ideas, cum ar zice englezu’.

BRAT a monitorizat în 2025 152.007 postări comerciale realizate de 1.253 de influenceri activi, pe patru platforme: Instagram, TikTok, Facebook și YouTube.Față de 2024, s-a întrevăzut o creștere de 26%. Adică ne merge bine în industrie, cum ar veni.

Ia să pătrundem mai adânc…

Read more

Un partid apolitic de stânga a rupt pe Instagram

India are un nou star (a)politic (momentan): un gândac generat cu AI, cu un hoodie de parcă a ieșit dintr-un film al lui Tron, care…

Read more

Pe 27 mai 2026, Meta a anunțat oficial Meta One. Un program de abonamente care acoperă Instagram, Facebook și WhatsApp, cu prețuri pornind de la $2.99 pe lună pentru utilizatorii obișnuiți și urcând până la $49.99 pe lună pentru creatori și business-uri. Șase trepte de plată pentru o platformă pe care, până acum, o foloseai gratis.

Și toată lumea s-a întrebat: pentru cine e asta?

Răspunsul scurt: nu pentru tine…

Read more

La începutul lui 2025, dacă ai citit orice trend report serios din industrie, ai fi primit cam același mesaj: consumatorul vrea să renunțe la digital. Dumb phones în loc de smartphone. Vinyl în loc de Spotify. Camere pe film în loc de burst mode. Căști cu fir în loc de AirPods. Touch grass în loc de scroll. Era oficializat, era previzibil și suna impecabil de bine într-un deck de PowerPoint livrat unui client care voia să știe what’s next.

Fast forward la mai 2026, și conversația și-a pierdut din sens. Ceea ce la început de an era “2026 is the new 2016” n-a fost decât ce mă așteptam să fie: a marketing push. The analogue revival did not take place.

Cronologia unui trend inventat

Povestea nu a început în 2025. Primele semne au apărut în 2023, când Agus Panzoni de la Death to Stock vorbea deja despre IRL escapism ca reacție la pandemia din care tocmai ne recuperam emoțional. Articole din Financial Times susțineau că social media a atins apogeul, că a nu mai fi pe rețele era cool, că un feed neîngrijit se citea mai profesionist decât o prezență șlefuită. Offline-ul devenise status symbol, adică singurul lucru mai greu de obținut decât o geantă Birkin.

În 2024 și mai ales la începutul lui 2025, trend report-urile au industrializat narativa. MIDiA Research publica “Analogue Revival: A Cultural Pendulum Swing”, documentând creșterea vânzărilor de muzică în format fizic de-a lungul a cinci ani consecutivi. Global Wellness Summit includea “Analog Wellness” ca unul dintre trendurile definitorii ale anului. CNN Business raporta în ianuarie 2026 că vânzările de guided craft kits au crescut cu 86% în 2025 și că pentru unii oameni renunțarea la smartphone nu era un capriciu estetic, ci o decizie de viață. Hashtag-ul #nostalgia de pe TikTok ajunsese la 16,9 milioane de postări și aproape 100 de miliarde de vizualizări până în octombrie 2025, conform Shopify.

Cifrele erau reale. Problema era interpretarea lor.

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Cine e viral? Loganul de la Nürburgring

Weekendul trecut, la 24 Hours of Nürburgring, cel mai dur circuit de anduranță din Europa, s-a întâmplat ceva imposibil de explicat printr-o…

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Dacă ești brand manager și încă îți începi zilele verificând câți urmăritori au conturile de social, câți are competitorul și câți are influencerul cu care vrei să colaborezi, am o veste proastă pentru tine: măsori ceva care contează din ce în ce mai puțin.

Nu spun asta eu. O spune chiar Adam Mosseri, Head of Instagram, pe propriul lui cont de Threads: „Follower counts matter less than view and like counts. I understand why people focus so much on follower counts; they’re prominent and they’re easy to find. But if you actually want to get a sense for how relevant an account is, look at how many likes they get per post and how many views per reel instead.”

I know it might come up as a surprise for many of you, dar tot spun asta de ceva timp încoace. Nu mai construiți strategii bazate pe follower count, mai ales dacă sunteți deja la un număr considerabil. Construiți o comunitate ce nu vă aparține și la care nu aveți acces după bunul plac.

Mă simt nevoit să tot repet asta, deoarece se izbește aproape săptămânal de mine prin mail-uri, prin site-uri de campanii cu case studies și mai știu eu pe unde.

Dacă până și ăștia, care fac algoritmul și-l controlează, o zic… ce sens mai are?

Hai, totuși, că dezvolt pe larg ce se întâmplă și la ce să ne uităm…

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more

Poți susține #peinterneți

Nu te costă decât o cafea pe lună. Primești încă o ediție pe săptămână, cea de joi, cu tactici și strategii aplicabile de social media. Simple as that!

Subscribe now

Read more